colectarea creanţelor fiscale, exercitarea - de către organele fiscale - a acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale. C.c.f. se face în temeiul unui titlu de creanţă fiscală (act administrativ fiscal prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală) sau a altui titlu executoriu. Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de lege astfel: a) pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora; b) pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau amânate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora, termenul de plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă înlesnirea respectivă; c) pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care nu au prevăzute termene de plată, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor; d) pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se stabilesc prin ordinul comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului economiei şi finanţelor; e) impozitele şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii, precum şi impozitul reţinut la sursă pentru venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, cu excepţia celor prevăzute de lege, se plătesc trimestrial de către contribuabilii persoane juridice plătitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, precum şi de către persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente, respectiv semestrial de către asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice. Creanţele fiscale se sting prin plată, prin compensare, prin restituire, prin anulare şi prin prescripţie. 1) Plata către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor ori a altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată. Plata obligaţiilor fiscale trebuie făcută de către debitor, distinct pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie etc., inclusiv majorări de întârziere. 2) Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe aceea de debitor. Compensarea se face din oficiu, de către organul fiscal competent (caz în care este obligatorie înştiinţarea în scris a debitorului - în termen de 7 zile -despre luarea măsurii compensării) sau la cererea debitorului. 3) Prin restituire, la cererea debitorului, se sting următoarele creanţe fiscale: a) sumele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă; b) sumele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală (fie ca urmare a unei erori de calcul, fie ca urmare a aplicării greşite a prevederilor legale); c) sumele de rambursat de la bugetul de stat; d) sumele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire etc. 4) Dreptul organului fiscal de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, precum şi dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere respectivul drept. 5) Anularea poate conduce la stingerea creanţelor fiscale atunci când cuantumul cheltuielilor de executare este mai mare decât suma de încasat supusă executării silite. Conducătorul organului de executare silită poate aproba anularea unor asemenea debite, în limitele unui plafon aprobat de Guvern.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Colectarea creanţelor fiscale
