comisie pentru protecţia copilului, organ însărcinat cu punerea în aplicare a măsurilor stabilite de stat pentru asigurarea ocrotirii unor categorii de minori; reprezintă organul de specialitate, fără personalitate juridică, cu activitate decizională în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului, ce funcţionează pe lângă consiliile judeţene sau al municipiului Bucureşti şi se compune din: secretarul general al judeţului, respectiv secretarul sectorului municipiului Bucureşti, ca preşedinte, directorul
general al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, ca vicepreşedinte; câte un delegat al direcţiei de sănătate publică, inspectoratului şcolar, inspectoratului de poliţie, direcţiei pentru dialog, familie şi solidaritate socială cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale, un reprezentant al organismelor private acreditate, propus de secretarul general al judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti. Componenţa fiecărei c.p.c. se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv prin hotărâre a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, la propunerea secretarului general al judeţului, respectiv a secretarului sectorului municipiului Bucureşti. C.p.c. se constituie valabil cu majoritatea membrilor ei. C.p.c. are următoarele atribuţii principale: 1) stabilirea măsurile de protecţie specială a copiilor, în condiţiile legii; 2) urmărirea dezvoltării minorilor faţă de care s-au luat măsuri de protecţie specială; 3) examinarea plângerilor şi cererilor acestora; 4) sesizarea, când este cazul, a instituţiilor de ocrotire sau a organelor cărora le sunt subordonate. Competenţa soluţionării cauzei aparţine c.p.c. în a cărei rază teritorială se află localitatea unde îşi are domiciliul minorul. în faţa comisiei pot fi chemaţi părinţii sau tutorele, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat acreditat care doreşte să îi fie dat în plasament copilul, precum şi orice persoane care pot da relaţii în cauză. Şedinţele c.p.c. nu sunt publice, dar comisia poate admite să fie de faţă şi alte persoane decât cele chemate, dacă apreciază că prezenţa lor este utilă. C.p.c. are obligaţia de a soluţiona cauzele în termen de cel mult 30 de zile de la data sesizării lor şi de a comunica hotărârea pronunţată, după caz, părinţilor sau tutorelui, persoanei sau familiei, asistentului maternal ori serviciului de tip rezidenţial căruia i-a fost dat în plasament copilul, copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, direcţiei pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, direcţiei ori, după caz, organismului privat acreditat, primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază părinţii, precum şi organelor financiare competente, dacă s-a stabilit plata unei contribuţii în sarcina părinţilor. Pentru coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului s-a instituit, potrivit legii, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei [v. şi hotărârea comisiei pentru protecţia copilului].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Comisie pentru protecţia copilului
