Comision
| Comentarii |
|
comision, 1. Contract prin care o parte, numită comitent, împuterniceşte o altă persoană, numită comisionar, să încheie anumite acte de comerţ, în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, numite c. Contractul de c. are ca obiect „tratarea de afaceri comerciale, de către comisionar, în socoteala comitentului". În baza împuternicirii primite, comisionarul încheie acte juridice cu terţii în nume propriu, fiind direct obligat în raporturile juridice astfel create, fără ca între comitent şi terţ să se stabilească vreun raport juridic. De regulă, c. este răspunzător faţă de comitent doar pentru încheierea actelor juridice cu terţul, nu şi pentru executarea lor. în mod excepţional, comisionarul răspunde şi pentru executarea obligaţiei asumate de către terţ, dacă în contractul de c. s-a stipulat obligaţia comisionarului de garantare a executării (clauza ,star del credere" sau ,ducroire" - garanţia solvabilităţii). în schimbul acestei obligaţii, comisionarul are dreptul la o remuneraţie specială, numită „provizion". 2. Remuneraţie cuvenită comisionarului, în temeiul contractului de c. 3. Orice formă de remuneraţie cuvenită agentului comercial permanent, în temeiul contractului de agenţie, al cărei cuantum se obţine prin raportare la volumul sau la valoarea operaţiunilor desfăşurate de agent. Agentul este îndreptăţit să primească c. pentru o operaţiune
încheiată pe durata existenţei contractului de agenţie, dacă:
i) operaţiunea este încheiată ca urmare a intermedierii agentului;
ii) operaţiunea este încheiată, fără intermedierea agentului, cu o terţă persoană care a fost procurată anterior de acesta drept client, cu condiţia ca această operaţiune să aibă o natură similară celei încheiate anterior cu acel client;
iii) operaţiunea este încheiată cu un client dintr-o regiune determinată sau care face parte dintr-un grup de persoane determinat, pentru care agentul a primit împuternicire exclusivă prin contractul de agenţie. Agentul este îndreptăţit să primească c. pentru o operaţiune încheiată ulterior încetării contractului de agenţie, dacă: i) încheierea acelei operaţiuni survine într-un termen rezonabil de la data încetării contractului de agenţie, iar încheierea operaţiunii se datorează în principal activităţii prestate de agent pe durata contractului de agenţie; ii) comanda terţilor a fost primită de comitent sau de agent anterior încetării contractului de agenţie (art. 12-13 din Legea nr. 509/2002). Dreptul la c. se naşte la data la care se îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
i) comitentul îşi execută obligaţiile contractuale faţă de terţa persoană;
ii) comitentul ar fi trebuit să îşi execute obligaţiile contractuale potrivit convenţiei sale cu terţa persoană; iii) terţa persoană îşi execută obligaţiile contractuale.
Dreptul la c. se naşte cel mai târziu la data la care terţa persoană îşi execută obligaţiile sau ar fi trebuit să le execute, dacă comitentul şi-ar fi executat în mod corespunzător obligaţiile sale (art. 15 din Legea nr. 509/2002). Contul comisioanelor va fi lichidat de comitent la sfârşitul fiecărui trimestru şi se va trimite agentului împreună cu copiile de pe facturile ce au fost expediate clienţilor, precum şi cu precizarea elementelor esenţiale care au stat la baza calculării valorii c. Agentul este îndreptăţit să solicite să îi fie remisă orice informaţie, inclusiv extrase ale registrelor contabile ţinute de comitent, care îi este necesară pentru verificarea valorii comisioanelor ce i-ar fi datorate. C. trebuie plătit cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului în cursul căruia a luat naştere dreptul la c. (art. 17 din Legea nr. 509/2002).
contract de comision, contract prin care o persoană numită comisionar se obligă faţă de cealaltă, numită comitent să încheie acte juridice în nume propriu, dar în interesul şi pe contul comitentului, în schimbul unui preţ dinainte stabilit numit comision. Raporturile juridice care se stabilesc între comitent şi comisionar sunt cele ale unui mandat special fără reprezentare.
contract de comision, Definiție, caractere, reglementare. Condiţii de validitate
Contractul de mandat constituie dreptul comun pentru alte contracte ce prezintă particularităţi în materie şi pentru care legea are dispoziţii speciale. Dintre acestea, Codul civil reglementează contractul de comision, contractul de consignaţie şi contractul de expediţie.
Menţionăm că, până la adoptarea actualului Cod civil, reglementarea contractului de comision era cuprinsă în art. 405-412 C. com., cu aplicarea, în completare, şi a prevederilor care reglementau contractul de mandat comercial. Codul comercial nu definea contractul de comision, dar în art. 405 alin. 1 prevedea: „comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului”.
Definiție, caractere, reglementare
Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau
vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numite comision (art. 2043 Noul Cod Civil).
Utilitatea contractului de comision constă în mijlocirea şi facilitarea anumitor afaceri comerciale, inclusiv prin pătrunderea pe numite pieţe pe care comitentul nu reuşeşte sau întâmpină anumite dificultăţi de a pătrunde, iar comisionarul se bucură de a o anumită bonitate pe piaţa sau segmentul respectiv de afaceri. Deşi Codul civil nu prevede în mod expres, contractul de comision este folosit cu precădere în activitatea comercială. Practica judiciară creată sub imperiul Codului comercial confirmă această susţinere, în sensul că şi în perioada de codificare a raporturilor juridice comerciale, contractul de comision era destinat afacerilor comerciale. De altfel, caracterul comercial al comisionului era consacrat în art. 405 C. com. potrivit
căruia comisionul avea ca obiect tratarea de afaceri comerciale. Susţinerea noas-
tră se fundamentează pe structura şi finalitatea contractului de comision, aceea de
a mijloci şi facilita anumite afaceri comerciale, inclusiv prin pătrunderea pe anumite pieţe pe care comitentul nu reuşeşte sau întâmpină anumite dificultăţi de a pătrunde, iar comisionarul se bucură de o anumită bonitate pe piaţa sau în segmentul respectiv de afaceri.
Codul civil instituie cerinţa potrivit căreia comisionarul acţionează cu titlu profesional, ceea ce înseamnă că activitatea comisionarului este organizată sub forma unei întreprinderi în înţelesul Codului civil, iar comisionarul este un veritabil profesionist în semnificaţia juridică actuală a acestei noţiuni.
Fără îndoială că nu orice persoană care acţionează cu titlu profesional are căderea să încheie acte juridice sau să presteze servicii în nume propriu dar pe seama comitentului, ci doar profesionistul comerciant. Aceasta deoarece majoritatea activităţilor profesionale sunt reglementate de legi speciale şi statutul profesioniştilor şi al profesiilor liberale este bine definit, în sensul că legea organică a fiecărei profesii stabileşte în mod concret ce acte juridice şi operaţiuni materiale poate să facă fiecare profesionist în parte. Cu titlu de exemplu, profesionişti precum medicii, avocaţii, notarii, practicienii în insolvenţă, experţii etc. nu vor putea încheia acte juridice sau presta servicii cu titlu profesional, în nume propriu dar pe seama altei persoane, pentru că nu le permite legea organică de exercitare a profesiei. în plus, din punct de vedere practic, operaţiunile desfăşurate în regim de comision sunt specifice activităţilor comerciale, iar nu raporturilor juridice civile clasice. De aceea, profesioniştii care încheie acte juridice sau prestează servicii în nume propriu dar pe seama altei peroane au calitatea de comercianţi, activitatea lor are caracter lucrativ, adică urmăresc obţinerea de profit.
Contractul de comision este o varietate a contractului de mandat fără reprezentare. Lipsa de reprezentare constă în faptul că actele juridice se încheie în numele comisionarului, adică acesta nu îl reprezintă pe comitent, ci încheie actele în nume propriu. Faţă de terţ, comisionarul este perceput ca stăpân al afacerii. Toate aceste premise îndreptăţesc susţinerea potrivit căreia obiectul contractului de comision este asemănător cu obiectul contractului de mandat, constând în încheierea actelor juridice, cu deosebirea că, deşi actele sunt încheiate în nume propriu de către comisionar, efectele juridice ale acestora se vor produce în persoana şi patrimoniul comitentului. Prin urmare, principala asemănare între cele două contracte o constituie obiectul acestora.
De asemenea, atât în baza contractului de comision, cât şi în baza contractului de mandat, actele juridice se încheie cu terţii pe seama persoanei care a dat împuternicirea (mandatarul, respectiv comitentul). De altfel, chiar Codul civil consacră regula că între comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaţii ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile prevăzute de lege.
Cu toate acestea, contractul de comision nu se confundă cu contractul de mandat. Principala deosebire dintre cele două contracte priveşte structura lor. Astfel, în cazul mandatului, mandatarul are un drept de reprezentare şi, deci, el încheie actele juridice în numele şi pe seama mandantului, iar comisionarul nu beneficiază de dreptul de reprezentare şi, în consecinţă, el încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama comitentului.
De asemenea, în timp ce mandatul poartă exclusiv asupra actelor juridice, potrivit art. 2.043 Noul Cod Civil, comisionul poate avea ca obiect şi prestarea de servicii pe seama comitentului. Aşadar, obiectul contractului de comision este mixt, încheierea de acte juridice şi prestarea de servicii.
Contractul de comision se califică astfel prin caracterele sale juridice.
a). Comisionul este un contract cu titlu oneros, întrucât prin încheierea lui ambele părţi contractante urmăresc realizarea unui interes patrimonial, respectiv primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă.
b). Comisionul este un contract sinalagmatic, deoarece dă naştere la drepturi şi obligaţii atât în sarcina comitentului, cât şi a comisionarului. Astfel, obligaţiile părţilor sunt reciproce şi interdependente, fiecare parte fiind în acelaşi timp atât creditor, cât şi debitor faţă de cealaltă parte.
c). Comisionul este un contract consensual deoarece se încheie valabil prin „simplul acord de voinţe” al părţilor.
Ad probationem, pentru dovedirea existenţei raporturilor contractuale şi a puterilor încredinţate comisionarului, contractul trebuie încheiat „în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată” (art. 2044 alin. 1 Noul Cod Civil). Cu toate acestea, pentru a produce efecte juridice depline în persoana comitentului, dacă pentru actul juridic pe care îl încheie comisionarul cu terţul legea impune o anumită formă (forma scrisă sau forma autentică), pentru identitate de raţiune contractul de comision trebuie să îmbrace şi el aceeaşi formă. în toate celelalte cazuri, forma scrisă sau solemnă a contractului de comision este doar pentru proba iar nu pentru valabilitatea contractului.
d). Comisionul este un contract încheiat intuitu personae, deoarece are ca temei încrederea pe care comitentul o are în comisionar.
Codul civil are dispoziţii în materie, în Cartea a V-a, „Despre obligaţii” Titlul IX, intitulat „Diferite contracte speciale”, „Contractul de comision” art. 2043-2053.
Condiţii de validitate
Contractul de comision este valabil încheiat dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1179 Noul cod civil pentru orice convenţie: consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza (şi forma). Dintre acestea, în domeniul analizat, consimţământul, capacitatea şi obiectul prezintă particularităţi.
a). Consimţământul părţilor. Contractul de comision are la bază împuternicirea pe care comitentul o conferă comisionarului de a încheia anumite acte juridice, cu precizarea condiţiilor în care va acţiona comisionarul.
împuternicirea dată comisionarului este un act unilateral, care exprimă voinţa comitentului (iar înscrisul constatator poartă denumirea de procură, ca şi în cazul contractului de mandat).
Deoarece comisionul este un mandat, el poate fi expres sau tacit, în acest din urmă caz putând rezulta din executarea iui de către mandatar (art. 2013 alin. 1
Noul Cod Civil). Ca particularitate, se cere însă să existe o manifestare expresă a voinţei comitentului cu privire la împuternicirea comisionarului de a încheia actele juridice în nume propriu, dar pe seama comitentului (deoarece mandatul fără reprezentare este o excepţie şi deci trebuie să rezulte din manifestarea expresă a voinţei comitentului).
b). Capacitatea părţilor. Părţile contractului de comision trebuie să aibă capacitatea necesară efectuării actelor cu care au fost învestiti.
Comitentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice pe care le va încheia pe seama sa comisionarul.
Comisionarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, deoarece încheie actele juridice proprio nomine. în calitate de comerciant (profesionist), comisionarul are toate obligaţiile profesionale ale comercianţilor (publicitatea prin registrul comerţului; ţinerea registrelor comerciale şi desfăşurarea activităţii comerciale în condiţiile concurenţei licite).
c). Obiectul contractului. Contractul de comision are ca obiect „achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii” (art. 2043 Noul Cod Civil).
De remarcat că obligaţia pe care şi-o asumă comisionarul este aceea de a încheia acte juridice comerciale. Această obligaţie este o obligaţie de a face, iar nu o obligaţie de a da; comisionarul este un prestator de servicii.
Actele juridice pe care comisionarul le încheie cu terţii în baza contractului de comision privesc vânzarea-cumpărarea unor bunuri, activitatea de transport etc. De exemplu, un comerciant care produce o anumită marfă şi vrea să o vândă şi pe o altă piaţă poate să împuternicească o persoană (comisionar) să caute clienţi şi să vândă marfa pe seama comerciantului sau un comerciant care are nevoie de anumite mărfuri poate să-l împuternicească pe comisionar să cumpere aceste mărfuri de la terţi, pe seama comerciantului.
În raport de particularităţile obiectului său, contractul de comision poate îmbrăca forma celor două varietăţi ale sale: contractul de consignaţie şi contractului de expediţie (prevăzute de art. 2054-2071 Noul Cod Civil).
Încetarea contractului
Contractul de comision se stinge, ca şi mandatul, prin: revocarea de către comitent; renunţarea comisionarului; moartea, incapacitatea sau falimentul comitentului sau comisionarului (art. 2030 alin. 1 Noul Cod Civil).
Noul cod civil instituie reguli speciale pentru cazul revocării comisionului de către comitent. Astfel, potrivit art. 2051 alin. 1 Noul Cod Civil, „comitentul poate revoca împuternicirea dată comisionarului până în momentul în care acesta a încheiat actul cu terţul”. Ca natură juridică, revocarea împuternicirii dată comisionarului constituie una dintre excepţiile de la principiul irevocabilităţii actului juridic.
în compensaţie, „comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determină ţinând cont de diligenţele depuse şi de cheltuielile efectuate cu privire la îndeplinirea împuternicirii până în momentul revocării” (art. 2051 alin. 2 Noul Cod Civil).
Apreciem că, în cazul de mai sus, dreptul comisionarului „la o parte din comision” are o natură juridică dublă: a preţului plătit pentru diligenţele depuse „îndeplinirii împuternicirii”, dar şi a despăgubirii pentru „cheltuielile efectuate”.
