Concurs de infracţiuni
| Comentarii |
|
concurs de infracţiuni - formă a pluralităţii de infracţiuni constând în existenţa a două sau mai multor infracţiuni săvârşite de aceeaşi persoană, mai înainte de a fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele şi dacă toate sunt susceptibile de a fi supuse judecării. Nu înlătură existenţa concursului de infracţiuni faptul că infracţiunile nu sunt urmărite concomitent, ori sunt urmărite în acelaşi timp, dar la instanţe diferite. Concursul de infracţiuni este real (material), când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele, chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altor infracţiuni. Concursul real de infracţiuni poate fi simplu, caracterizându-se prin aceea că între infracţiunile aflate în concurs nu există o legătură obiectivă, spre deosebire de concursul real cu conexitate, când între infracţiuni există o legătură (concurs cu conexitate) sau atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni (conexitate etiologică) [art. 33 lit. a) partea finală C. pen.]. Concursul de infracţiuni este ideal (formal), atunci când o singură acţiune sau inacţiune, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi a urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele constitutive ale mai multor infracţiuni. Pentru stabilirea şi aplicarea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni se folosesc în genere, trei sisteme: cumulul aritmetic (sistemul adiţionării pedepselor), totalizarea pedepselor stabilite pentru diferitele infracţiuni concurente; absorbţia, constând în aplicarea celei mai grele dintre pedepsele stabilite pentru diferitele infracţiuni; cumulul juridic (contopirea), aplicarea celei mai grele dintre pedepsele stabilite, la care se poate adăuga un spor. în legislaţia noastră se aplică sistemul cumulului juridic sau, după caz, absorbţia [art. 34 lit. a) C. pen.], pentru pedepsele principale, ne-putându-se niciodată depăşi totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi cumulul aritmetic sau, după caz, cumulul juridic pentru pedepsele complimentare ori măsurile de siguranţă, după cum acestea sunt de naturi identice sau diferite. în situaţia în care, după condamnarea definitivă şi până la executarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni intervine vreo cauză care înlătură răspunderea penală pentru vreuna dintre infracţiunile concurente, se va recurge la o recalculare a pedepsei. Concursul de infracţiuni aparent este acea situaţie în care aceeaşi faptă este prevăzută ca infracţiune de două sau mai multe dispoziţii din aceeaşi lege sau din legi diferite, lăsând impresia că s-a săvârşit o pluralitate de infracţiuni. Se va aplica o singură normă penală, aceea din legea specială, dacă aceasta vine în concurs cu codul penal, sau dispoziţia cea mai potrivită cazului concret, dacă normele incriminatoare sunt cuprinse în aceeaşi lege. Se poate, de asemenea, întâlni situaţia concursului între cauze de agravare şi de atenuare cu privire la aceeaşi pricină, cauze de care trebuie să se ţină seama în procesul de individualizare judiciară a pedepsei. Pentru o mai bună eficientizare, legea penală prevede ordinea în care aceste cauze urmează să fie aplicate (art. 80 C. pen.): mai întâi circumstanţele agravante, apoi circumstanţele atenuante şi, în ultimul rând, starea de recidivă, atunci când exista. Dacă se află în concurs circumstanţe agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. în situaţia aplicării concomitente a dispoziţiilor cu privire la circumstanţe agravante, recidivă şi concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracţiune este de 10 ani sau mai mic şi 30 de ani, dacă maximul special pentru cel puţin una dintre infracţiuni este mai mare de 10 ani.
concurs de infracţiuni, formă a pluralităţii de infracţiuni, constind in existenta ă două sau a mai multor infracţiuni săvirşite de aceeaşi persoană, mai inainte de a fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna din ele şi dacă toate sint susceptibile de a fi supuse judecăţii. C. de i. este real sau material, cind cele două sau mai multe infracţiuni au fost săvirşite fiecare printr-o acţiune sau inacţiune distinctă, astfel că există atitea infracţiuni cite acţiuni sau inacţiuni au fost săvirşite (art. 33, lit. a, C.p.). C. real poate fi simplu, cind intre infracţiunile concurente nu există legătură (concurs fără conexitate) ori caracterizat, cind intre infracţiunile concurente există o legătură (concurs cu conexitate) sau cind una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvirşirea sau ascunderea altei infracţiuni (conexitate etiologică) (art. 33, lit. a, partea finală, C.p.). C. de i. este ideal sau formal, cind o singură acţiune sau inacţiune, datorită imprejurărilor in care a avut loc şi a urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni. Concursul ideal se sancţionează la fel ca şi cel real. C. de i. interesează stabilirea competenţei de judecată in primă instanţă, puţind să constituie fie un caz de individualitate, fie un caz de conexitate. In aceste situaţii, judecata, în primă instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă (art. 32, C.p.p.). C. de i. constituie un caz de indivizibilitate, in situaţia c. ideal ori formal de infracţiuni (cind două sau mai multe infracţiuni au fost săvirşite prin acelaşi act — art. 33, lit. b, C.p.p.) şi un caz de conexitate în situaţia c. real ori material de infracţiuni (cind două sau mai multe infracţiuni sunt săvirşite in timp ori în loc diferit, după o prealabilă înţelegere între infractori — art. 34, lit. b. C.p.p.). Dacă la punerea in executare a hotăririi sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotăriri definitive, existenţa c. de i., pedeapsa pronunţată poate fi modificată. Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotăriri sau, cînd cel condamnat se află în stare de deţinere ori in executarea pedepsei inchisorii cu obligarea la muncă corecţională, instanţa corespunzătoare in a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau, după caz, locul de prestare a muncii corecţionale ; sesizarea instanţei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat (art. 449, C.p.p.).
CONCURS DE INFRACŢIUNI, săvârşirea de către aceeaşi persoană a mai multor infracţiuni înainte de a fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna din ele. Concursul de infracţiuni este denumit real, sau material când fiecare din faptele săvârşite - acţiune ori inacţiune - este prevăzută de legea penală ca infracţiune. Există concurs de infracţiuni chiar dacă una din fapte a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea alteia. Concursul de infracţiuni este ideal sau formal în cazurile în care o singură acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană întruneşte elementele mai multor infracţiuni datorită împrejurărilor în care a avut loc şi a urmărilor pe care le-a produs. Codul penal român consacră regula potrivit căreia în caz de concurs de infracţiuni se aplică cea mai grea dintre pedepsele stabilite, la care se poate adăuga un spor. Prin aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
Dupa aceasta condamnare m'am trezit ca sunt dat in judecata cu o problema care sa petrecut in anul 2014 acuzat de (art.193 NCP).Este considerat concurs de infractiuni...ori recitiva? Rugamintea mea este sa i'mi spuneti si mie daca este ceva grav....tinand cont ca aceasta sa petrecut inainte cu 4 ani ca eu sa am o condamnare definitiva.Pot risca revocarea la aceasta suspendare...ce pot pați?