Constrângere
| Comentarii |
|
constrângere - modalitate indirectă de realizare a ordinii de drept prin folosirea sancţiunilor prevăzute de lege, pedeapsa fiind nu numai un mijloc de reeducare a condamnaţilor, dar şi o măsură de constrângere. v. şi conformare. Constrângerea fizică şi morală sunt cauze care înlătură caracterul penal al faptei. Constrângerea fizică, denumită şi forţă majoră, există atunci când o persoană este silită, obligată de o energie fizică externă, căreia nu-i poate opune rezistenţă, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Constrângerea morală (ameninţarea) constă în exercitarea unei presiuni pe care o persoană o realizează prin orice mijloace asupra psihicului altei persoane, în aşa fel încât sub stăpânirea unei temeri grave persoana constrânsă nu-şi mai poate dirija în mod liber voinţa şi săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, v. şi cauze care înlătură caracterul penal al faptei. Constrângerea mituitorului, este presiunea exercitată în orice mod asupra psihicului unei persoane, de către cel care a luat mită spre a o determina să săvârşească infracţiunea de dare de mită. Aceasta constituie o cauză specială care înlătură caracterul penal al faptei, v. şi dare de mită.
CONSTRÂNGERE FIZICĂ, presiune pe care o forţă de neînvins o exercită asupra unei persoane determinând-o să comită o faptă ilicită. Ţinându-se seama că săvârşirea faptei ca urmare a constrângerii fizice este independentă de voinţa autorului ei, acesta nu poate fi tras la răspundere. Existenţa constrângerii fizice înlătură caracterul penal al faptei iar în raporturile juridice civile ea constituie o cauză care exonerează de răspundere.
CONSTRÂNGERE MORALĂ, presiune exercitată asupra psihicului unei persoane prin ameninţarea cu un pericol grav pentru ea însăşi sau pentru o altă persoană, care nu poate fi înlăturată decât prin săvârşirea unei fapte ilicite. Constrângerea morală este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
