contestaţie, mijloc procedural prin intermediul căruia partea interesată solicită organelor de jurisdicţie competente desfiinţarea hotărârilor sau măsurilor luate de anumite autorităţi sau instituţii. Din punctul de vedere al naturii sale juridice, c. se poate înfăţişa fie ca o acţiune, fie ca o cale de atac. 1) C. întruneşte trăsăturile unei acţiuni atunci când este îndreptată împotriva unor acte sau măsuri adoptate de anumite instituţii sau autorităţi ori de persoane juridice de drept privat. Astfel, de pildă, întruneşte acest caracter - de acţiune - c. îndreptată împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. 2) C. reprezintă un mijloc procedural folosit şi în faza executării silite pentru anularea măsurilor ilegale de urmărire. în acest caz i se atribuie c. o natură juridică mixtă, de acţiune şi de cale de atac. 3) C. se poate înfăţişa şi ca o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârii pronunţate de o instanţă judecătorească (c. în anulare) [v. şi contestaţie în anulare; contestaţie la executare].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contestaţie
