Contract de mediere
| Comentarii |
|
contract de mediere, contract prin care părţile aflate în dispută acceptă medierea, în vederea soluţionării conflictului dintre ele pe cale amiabilă, prin intermediul mediatorului şi nu prin intermediul instanţelor judecătoreşti. C. de m. se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte.
C. de m. trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze: i) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor; ii) menţionarea tipului sau a obiectului conflictului; iii) declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia şi regulile aplicabile; iv) obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea confidenţialităţii, după caz; v) angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii; vi) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părţi în mod egal; vii) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea; viii) numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă, corespunzător numărului părţilor semnatare ale contractului de mediere; ix) obligaţia părţilor de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care se va încheia medierea (art. 45 din Legea nr. 192/2006). în c. de m. pot fi prevăzute şi alte clauze, în condiţiile permise de lege. Sub sancţiunea nulităţii absolute, c. de m. nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice. C. de m. se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se semnează de către părţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în atâtea exemplare originale câţi semnatari sunt. C. de m. constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului.
contract de mediere, contractul încheiat de către părţile aflate în conflict şi de mediator înainte de desfăşurarea şedinţelor de mediere, prin care părţile declară că doresc declanşarea procedurii medierii şi angajamentul de a respecta regulile aplicabile medierii. C.m. trebuie să cuprindă, între altele, clauze cu privire la identitatea părţilor aflate în conflict, obligaţiile mediatorului, obligaţia părţilor de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi celelalte cheltuieli, limba în care urmează să se desfăşoare medierea. Lipsa clauzelor prevăzute de lege atrage sancţiunea nulităţii absolute; de asemenea, c.m. nu poate cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute, clauze care contravin legii sau ordinii publice. C.m. se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, şi se întocmeşte în atâtea exemplare originale câţi semnatari sunt. Părţile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condiţiile legii, pentru a încheia contractul. C.m. constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului. De la data semnării c.m. şi până la închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre modurile prevăzute de lege, se suspendă termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii [v. şi mediere].
contractul de mediere,
1. Definiţie.
Contractul de mediere reprezintă acordul de voinţă intervenit între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte, în baza căruia mediatorul se obligă să sprijine părţile în soluţionarea conflictului facilitând negocierile dintre ele cu scopul obţinerii unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile iar părţile se obligă să dea mediatorului o sumă de bani numită onorariu.
2. Caractere juridice:
2.1. Contractul de mediere este un contract sinalagmatic, caracterizându-se prin reciprocitatea obligaţiilor ce revin părţilor şi prin interdependenţa obligaţiilor reciproce.
2.2. Contractul de mediere este un contract cu titlu oneros. Caracterul oneros al contractului de mediere constă în faptul că fiecare parte avansează prestaţia specifică în schimbul contra-prestaţie pe care o va primi de la cealaltă parte. Astfel, mediatorul se obligă în considerarea contraprestaţiei, respectiv a onorariului convenit, să faciliteze negocierile în scopul ajungerii la o soluţie convenabilă pentru ambele părţi, iar părţile în conflict se obligă să achite mediatorului onorariul, în considerarea contraprestaţiei specifice mediatorului.
2.3. Contractul de mediere este un contract comutativ întrucât părţile cunosc chiar de la încheierea acestuia existenţa şi întinderea obligaţiilor ce le revin.
2.4. Contractul de mediere este un contract solemn (formal). Pentru valabilitatea unui astfel de contract, simplul acord de voinţă nu este suficient, ci acesta trebuie să îmbrace o formă scrisă prevăzută ad validitatem.
Absenţa solemnităţii contractului va atrage nulitatea absolută, nulitate care va putea fi invocată oricând, de către orice persoană interesată.
Contractul de mediere se semnează de părţile aflate în conflict şi de către mediator, întocmindu-se în atâtea exemplare câte părţi sunt.
Părţile aflate în conflict pot împuternici o altă persoană pentru a încheia în numele lor contractul de mediere, iar în acest caz, se impune ca procura să fie una specială.
Cât priveşte încheierea contractului solemn prin mandatar, aplicându-se principiul simetriei de formă, este necesar ca şi procura să îmbrace forma solemnă.
Totodată, orice modificare intervenită la un astfel de contract, nu se poate face decât tot prin formă scrisă.
în cazul în care una dintre părţile contractului sinalagmatic nu îşi execută obligaţia ce îi revine, ea nu va putea obţine de la cealaltă parte executarea obligaţiei corelative. De exemplu, dacă părţile aflate în conflict nu achită faţă de mediator onorariul stabilit la încheierea contractului de mediere, acestea nu îl pot obliga pe mediator să faciliteze negocierile dintre ele, mediatorul putându-se apăra în acest caz invocând excepţia de neîndeplinire a contractului.
De asemenea, partea care şi-a îndeplinit obligaţia ce îi revenea poate solicita rezoluţiunea contractului dacă cealaltă parte nu îşi execută obligaţia sau o execută în mod necorespunzător.
2.5. Contractul de mediere este un contract intuitu personae. Părţile au posibilitatea de a alege persoana care să medieze conflictul dintre ele, fiind avute astfel în vedere calităţile personale ale mediatorului.
2.6. Contractul de mediere constituie titlu executoriu cât priveşte obligaţia părţilor de a achita onorariul scadent ce i se cuvine mediatorului.
3. Condiţii de validitate
A. Identitatea părţilor
Fiind un contract încheiat intre persoane fizice, între persoane fizice şi juridice sau între persoane juridice, contractul de mediere trebuie să cuprindă sub condiţia sancţionatorie a nulităţii absolute, identitatea părţilor aflate în conflict (persoane fizice) şi datele de identificare ale persoanelor juridice (sediu social, număr de înregistrare în registrul comerţului, codul unic de identificare precum şi individualizarea reprezentantului societăţii). Acelaşi principiu se aplica şi reprezentanţilor în cazul în care părţile aflate în conflict sunt reprezentate de mandatar.
B. Consimţământul
Pentru a fi valabil încheiat contractul de mediere, consimţământul părţilor trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, trebuie să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.
în lege se prevede în mod expres obligativitatea părţilor de a declara în scris că îşi dau consimţământul în privinţa declanşării medierii şi că sunt decise să coopereze în acest scop.
Violenţa fizică sau morală duce la anularea contractului de mediere, indiferent dacă actele de violenţă provin de la mediator, de la părţile în conflict, sau de la o terţă persoană, iar persoana asupra căreia a fost exercitată violenţa are posibilitatea de a introduce acţiune în răspundere civilă delictuală, în temeiul art. 998 C.civ.
Eroarea poate fi întâlnită atât sub forma erorii obstacol (de exemplu atunci când una din părţi crede că se negociază un anumit conflict, iar cealaltă are în vedere un al conflict), caz în care intervine nulitatea absolută, cât şi sub forma erorii-viciu de consimţământ (care vizează identitatea sau însuşirile esenţiale ale persoanei contractante) caz care se sancţionează cu nulitatea relativă a contractului de mediere.
C. Obiectul
Obiectul contractului de mediere îl constituie rezolvarea conflictului intervenit între două sau mai multe părţi, prin procedura medierii putând fi soluţionate atât conflictele din materie civilă, comercială, de familie, din materie penală, precum şi din alte materii.
Atunci când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene, se pot media şi conflictele din domeniul protecţiei consumatorilor
Contractul de mediere nu poate avea ca obiect medierea conflictelor privitoare la drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi la orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin alt mod admis de lege.
Lipsa clauzei contractuale prin care este stipulat obiectul contractului este sancţionată de lege cu nulitatea absoluta.
D. Capacitatea
în plus faţă de cerinţele stabilite de dreptul comun cu privire la capacitatea părţilor care contractează, în persoana mediatorului se cer a fi întrunite condiţii speciale.
Astfel, mediatorul trebuie să fie autorizat şi înscris în Tabloul mediatorilor
Capacitatea de sta în calitate de mediator într-un contract de mediere o au şi persoanele membre ale unui stat al Spaţiului Economic European. Este necesar, însă ca aceste persoane să fi obţinut într-unul din statele membre un document de calificare în profesia de mediator, iar acest document să fie recunoscut de către Consiliul de mediere. Acelaşi regim se aplică şi cetăţenilor români care au obţinut un astfel de document într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, precum şi într-un stat terţ.
In cazul în care activitatea de mediere este exercitată cu caracter permanent în România de către cetăţeanul unui stat terţ care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate, acesta trebuie autorizat de către consiliul de mediere şi înscris pe tabloul mediatorilor. Dar dacă acesta exercită activitatea de mediator ocazional pe teritoriul României, este exceptat de la cerinţele de autorizare şi înscriere, având doar obligaţia de a înştiinţa în scris Consiliul de mediere cu privire la desfăşurarea acestei activităţi şi având obligaţia să deţină documente care să ateste că exercită legal profesia de mediator în statul de origine sau de provenienţă.
E. Cauza
Achiesând la opinia doctrinară precum ca în structura cauzei actului juridic civil intră ca elemente scopul imediat şi scopul mediat, apreciem ca în cazul contractului de mediere scopul imediat al obligaţiei este prefigurarea obţinerii unui acord profitabil. Scopul mediat este variabil de la caz la caz în sensul că fiecare parte mediată înţelege să-şi atingă interesele concrete prin procesul de mediere.
Condiţiile de valabilitate ale cauzei pe care trebuie sa le îndeplinească cumulativ sunt:
- participanţi la procesul de mediere trebuie să aibă reprezentarea scopului imediat şi mediat,
- cauza trebuie să nu fie falsă
- să fie licită şi morală
4. Menţiuni obligatorii în contractual de mediere conform legii 192/2006
A. Obligaţia mediatorului de a da explicaţii părţilor cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia şi la regulile aplicabile
Potrivit articolului 29 alin. 1 şi 2 din legea medierii „Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului”, „Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor.”
Această clauză are menirea de a garanta faptul că părţile au ajuns la mediere în mod liber fără intervenţia unei terţe persoane sau unei instituţii a statului, precum şi a faptului că mediatorul şi-a îndeplinit această obligaţie legală faţă de părţile aflate în conflict şi dedus medierii.
B. Declaraţia părţilor, în sensul că doresc declanşarea medierii şi că sunt decise să coopereze în acest scop
Ca orice contract bilateral contractul de mediere se bazează pe acordul de voinţă încheiat între părţile aflate în dispută şi care doresc să recurgă la instituţia medierii pentru soluţionarea acesteia, în baza principiului autodeterminării acest acord este esenţial la încheierea contractului în formă scrisă. Această clauză este necesară declanşării procedurii de mediere, părţile exprimându-şi totodată dorinţa de a coopera în acest sens. Acordul de cooperare trebuie să privească atât raporturile dintre părţile aflate în conflict cât şi raporturile dintre mediator şi părţi.
C. Angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii
Potrivit articolului 29 alin 1 şi articolului 44 din legea medierii, mediatorul are îndatorirea legală de a explica părţilor implicate în procesul de mediere procedura medierii şi de comun acord vor conveni în mod concret fazele şi etapele medierii care vor fi urmate în cadrul şedinţei de mediere.
Astfel alături de mediator, părţile trebuie să respecte la rândul lor procedura medierii iar spre deosebire de obligaţia legală a mediatorului rezultată din prevederile articolului 30 alin. 1 şi ale articolului 50 alin. 2 din legea medierii, obligaţia reciprocă prin acordul de voinţă liber exprimat va fi menţionat în contract ca şi clauza conform articolului 45 litera e).
D. înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea.
La mediere disputa dedusă medierii poate avea ca protagonişti atât persoane fizice cât şi persoane juridice de naţionalităţi diferite, astfel ca diferenţa de cetăţenie creează bariere de comunicare prin prisma codului folosit de acestea în speţă a limbii diferite.
în aceste condiţii nu numai pentru o mediere reuşită cât şi pentru înlăturarea barierelor de comunicare medierea trebuie să se desfăşoare într-o limbă convenabilă atât părţilor cât şi mediatorului. Ideal ar fi ca această limbă să fie o limbă internaţională accesibilă sau măcar o limbă cunoscută de toate persoanele participante la sesiunea de mediere. în cazul în care acest lucru nu este posibil mediatorul are obligaţia şi posibilitatea de a apela la translatori pentru a putea ţine medierea.
Deşi legiuitorul a statuat că toate aceste clauze cad sub sancţiunea nulităţii absolute, toate clauzele inserate în contractul de mediere sunt supuse după caz, atât instituţiei nulităţii absolute cât şi a instituţiei ce guvernează nulităţile relative ale actului juridic civil, instituţii ce sunt prevăzute de normele de drept civil în materie.
Totuşi, contractul trebuie să cuprindă: tipul sau obiectul conflictului, declaraţia părţilor că au fost informaţi cu privire la medierea efectelor acesteia şi regulilor aplicabile, obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea, numărul de exemplare şui numărul părţilor semnatare precum şi obligaţia părţilor de a semna procesul verbal final indiferent de rezultatul medierii.
Articolul 46 din lege prevede posibilitatea inserării în contractul de mediere şi a altor clauze ca urmare a negocierii dintre părţi în mod direct sau între mediator şi părţi. Aceste clauze ce pot privi garanţii suplimentare în ceea ce priveşte confidenţialitatea, onorariu de succes, etc.
Toate aceste clauze suplimentare care pot fi inserate în contractul de mediere, trebuie însă să nu contravină legii şi ordinii publice în caz contrar contractul fiind lovit de nulitatea absoluta.
