contraprobă - probă prin a cărei administrare se urmăreşte dovedirea netemeiniciei unei probe deja efectuate, v. şi probă. Dreptul de a face c. revine invinuitului sau inculpatului după ce s-au strins probe despre existenţa faptei şi a vinovăţiei sale. In această situaţie, sarcina probaţiunii trece de la subiecţii care exercită acţiunea penală la subiectul (invinuit sau inculpat), care exercită contraacţiunea de apărare.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contraprobă
