Creanţă
| Comentarii |
|
creanţă, drept subiectiv patrimonial relativ care exprimă îndreptăţirea creditorului de a pretinde debitorului îndeplinirea obligaţiei corelative de a da, de a face sau de a nu face ceva [sinonim: drept de creanţă],
creanță, drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect într-un raport juridic de obligaţie, denumită creditor de a pretinde celeilalte părţi, denumită debitor, îndeplinirea obligaţiei acesteia. Pentru valorificarea unor creanţe, acestea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege: să fie stabilite fară nici un dubiu, să nu constituie obiectul unui litigiu (creanţe certe)-, cuantumul lor să fie precis determinat (creanţe lichide) aşa cum sunt creanţele care au ca obiect sume de bani; să fie ajunse la scadenţă, putându-se cere de îndată executarea lor, eventual pe cale silită (creanţa exigibilă). De ex.: pentru a se efectua compensaţia legală a două creanţe, acestea trebuie să fie certe, lichide şi exigibile.
drept de creanță, drept al uneia din persoanele participante la un raport juridic (creditor) de a cere celeilalte părţi (debitor) să îndeplinească obligaţia de a da, de a face sau de a nu face ceva, pe care aceasta din urmă şi-a asumat-o. Spre deosebire de dreptul real, dreptul de creanţă este un drept relativ, fiind opozabil numai unei anumite persoane, ca subiect al unui raport juridic cu un conţinut determinat. Este un element activ al patrimoniului creditorului.
dreptul de creanţă, ius ad rem este acel drept subiectiv patrimonial în virtutea căruia subiectul activ, denumit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, denumit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva. După cum dispune în prima sa parte art. 2324 alin. (1) NCC, debitorul se obligă „personal” faţă de creditorul său; de aceea, drepturile de creanţă sunt uneori denumite a fi drepturi „personale".
creanță chirografară, creanţă a cărei realizare nu este asigurată printr-o garanţie personală (de ex.: fidejusiunea) sau reală (de ex.: gajul, ipoteca).
creanță privilegiată, creanţă căreia i se acordă prioritate faţă de alte creanţe referitoare la acelaşi debitor. De ex.: vânzătorul are privilegiu asupra imobilului vândut pentru creanţa de plată a preţului faţă de drepturile celorlalţi creditori.
că nu respecta legea ? Cum ?