Criminalistică
| Comentarii |
|
criminalistică - ştiinţă judiciară cu caracter autonom şi unitar care însumează un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice destinate descoperirii, cercetării infracţiunilor, identificării persoanelor implicate în săvârşirea lor şi prevenirii faptelor antisociale. Din criminalistică fac parte, ca discipline auxiliare: dactiloscopia, balistica judiciară, chimia judiciară, traseologia ş.a.
criminalistică, ştiinţă relativ recentă. A apărut la sfîrşitul sec. XIX, părintele ei fiind socotit Hans Gross, judecător de instrucţie şi profesor de drept penal la Universitatea din Graz. In 1883, prin lucrarea ,,Hand-buch fiir Untersuchungsrishter" (Manual pentru judecătorul de instrucţie), reeditată sub titlul „System der Kriminalistik", Hans Gross pune bazele criminalisticii ca ştiinţă independentă. C. este o ştiinţă multidisciplinară care se ocupă cu elaborarea mijloacelor tehnico-ştiinţi-fice, metodelor şi procedeelor tactice de descoperire, fixare, administrare şi examinare a probelor în scopul cercetării şi prevenirii infracţiunilor.
criminalistica, ştiinţă apărută la sfirşitul sec. al XlX-lea, întemeietorul ei fiind socotit Hans Gross, profesor de drept penal de la Universitatea din Graz (Austria). El a pus bazele criminalisticii ca ştiinţă independentă în anul 1883, printr-o lucrare destinată judecătorilor de instrucţie, ulterior reeditată sub titlul de Sistemul criminalisticii (System der Kriminalistik). C. se ocupă cu elaborarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice, a metodelor şi procedeelor tactice de descoperire, fixare, adunare şi examinare a urmelor infracţiunii iu vederea descoperirii şi identificării infractorilor. C. se ocupă şi de elaborarea de măsuri în vederea prevenirii infracţiunilor. C. este o ştiinţă inultidisciplinară. Ea se foloseşte de datele unor discipline auxiliare ca: dactiloscopia, balistica judiciară, chimia judiciară, traseologia ş.a.
criminalist, persoană specializată în tehnica, tactica şi metodica criminalistică.
criminalistică, la sfârșitul secolului al XlX-lea, istoricul și juristul german Theodor Mommsen enunța următorul concept: „Dreptul penal fără procedura penală este ca un mâner de cuțit fără lamă, iar procedura penală fără dreptul penal este ca o lamă de cuțit fără mâner”. În aceeași perioadă, Hans Gross, cunoscutul judecător de instrucție austriac și profesor de Drept penal, punea bazele științei Criminalisticii prin publicarea „Manualului judecătorului de instrucție”, reeditat în scurt timp sub denumirea „Manualul judecătorului de instrucție în sistemul criminalistic”. Dată fiind evoluția ulterioară a acestei științe, precum și importanța actuală în cadrul întregului proces penal, apreciem că dictonul anterior menționat ar trebui modificat astfel încât Criminalistica să fie asemănată cu „niturile și adezivul” ce fixează lama cuțitului de mâner.
Criminalistica reprezintă știința judiciară care elaborează mijloace și metode tehnico-științifice, precum și procedeele tactice destinate descoperirii, fixării, ridicării, examinării și interpretării probelor, efectuării expertizelor și constatărilor tehnico-științifice, în scopul prevenirii și descoperirii infracțiunilor, identificării făptuitorilor și administrării probelor necesare aflării adevărului în procesul penal.
Așa cum precizam mai sus, profesorul Hans Gross este considerat, pe bună dreptate, întemeietorul Criminalisticii. în manualul său, noțiuni ce țin de psihologie, știință și tehnică au fost combinate astfel încât să formeze un singur sistem de cunoștințe care să fie folosit în investigarea faptelor penale. Precizăm că, ulterior acestei apariții, au fost elaborate și alte lucrări de valoare: A. Niceforo - La police et l’enquet judicier scientifique, 1907; R.A. Reiss - Manuel de police scientifique, 1911; E. Godde-froy - La police scientifique, 1911.
Chiar de la începuturile sale, Criminalistica a fost considerată o știință în înțelesul deplin al cuvântului. întemeietorul ei, profesorul Hans Gross, a definit-o ca o „știință a stărilor de fapt în procesul penal”. Criminalistica pune la dispoziția organelor judiciare instrumentele științifice prin care sunt descoperite și cercetate o serie de date, de elemente esențiale pentru stabilirea existenței sau inexistenței infracțiunii, pentru identificarea autorului, care au ca finalitate descoperirea și administrarea probelor indispensabile aflării adevărului în procesul penal.
Ținând seama de sarcinile generale și speciale pe care le are în lupta cu fenomenul infracțional, criminalistica elaborează sau preia din alte științe cele mai diferite metode și mijloace tehnice de cercetare, pe care le adaptează scopurilor sale. Prin contribuția sa nemijlocită la îndeplinirea acestor două sarcini - combaterea și prevenirea faptelor ilicite - știința criminalisticii aduce un aport însemnat la reducerea treptată a faptelor antisociale prin care se încalcă legile statului. Astfel, în vederea asigurării unei cât mai bune pregătiri profesionale a celor ce lucrează în justiție, procuratură, poliție și chiar avocatură, s-a introdus în instituțiile superioare de învățământ juridic disciplina numită Criminalistică. Pornind de la datele furnizate de științele naturii, de diferitele tehnici derivate din acestea și de la experiența generalizată a organelor judiciare, sunt stabilite metodele cele mai perfecționate pentru descoperirea infracțiunilor și identificarea acelora care le-au săvârșit.
Nu în ultimul rând, în literatura juridică se afirmă că este categoric fals să se considere că rolul Criminalisticii în investigarea faptelor juridice se reduce numai la descoperirea și examinarea urmelor unei infracțiuni sau a mijloacelor materiale de probă - activitate aparținând domeniului denumit „poliție științifică”. Pe lângă componenta tehnică propriu-zisă, întâlnim și componentele tactice, specifice efectuării unor acte procesuale importante, precum și componenta metodologică a investigării faptelor penale. Rolul Criminalisticii în aflarea adevărului trebuie privit într-un sens larg, deoarece aria de acțiune a Criminalisticii cuprinde întregul proces penal, începând cu faza de urmărire penală și terminând cu aceea de judecată.
