Criminologie
| Comentarii |
|
criminologie - ştiinţă care studiază fenomenul social al criminalităţii sub aspectul stării, dinamicii şi cauzelor sale, în scopul prevenirii şi combaterii acestuia. Sunt ramuri ale criminologiei: antropologia criminală, sociologia criminală, psihopatologia şi psihiatria criminală, geografia sau ecologia criminală, statistica criminală.
criminologie, ştiinţă care studiază starea, dinamica şi cauzele criminalităţii în scopul elaborării măsurilor de prevenire şi combatere a acesteia. C. a apărut la sftrşitul sec. al XlX-lea, fondatorii ei fiind trei oameni de ştiinţă italieni: Cesare Lombroso (1835 — 1903), creatorul antropologiei criminale şi a cărui operă fundamentală „Omul criminal" a apărut în anul 1876; Enrico Ferri (1856 — 1929), autorul lucrării „Sociologia criminală", apărută în anul 1881 sub titlul „Noile orizonturi ale dreptului penal"; Raffaele Garofalo (1851 — 1934), a cărui operă fundamentală „Criminologia" a apărut in anul 1885. După unii autori, există: c. generală, care studiază, pe baza datelor furnizate de criminologiile specializate, cauzele şi consecinţele fenomenului criminal şi c. specializate, care studiază diferite aspecte particulare ale fenomenului infracţional: c. biologică, care studiază aspectele genetice, ereditare ale persoanei delincventului (Lombroso, Lenz, Exner); c. psihologică, care studiază inteligenţa, caracterul, aptitudinile sociale şi morale ale delincventului (Gemelli); c. sociologică, care studiază fenomenul social al criminalităţii în ansamblul său. C. clinică, studiază personalitatea infractorilor ca entităţi individuale spre a stabili un diagnostic asupra fiecărui caz în parte, un pronostic asupra evoluţiei viitoare a comportamentului şi a indica tratamentul corespunzător. Nu există o unanimitate de păreri cu privire la raportul dintre c. generală şi c. specializată, ca şi între c. generală şi e. clinică. C. socialistă, ca disciplină din cadrul ştiinţelor sociale, studiază, pe baza materialismului istoric, fenomenul infracţional atît în ansamblul său cit şi în raport cu particularităţile diferitelor categorii de infractori, preocupîndu-se să identifice cauzele sociale şi individuale ale fenomenului infracţional in vederea fundamentării măsurilor celor mai corespunzătoare de combatere şi prevenire a acestui fenomen.
