Desuetudine

desuetudine - modalitate de abrogare implicită a unei legi prin constatarea împrejurării că nu mai corespunde necesităţilor de reglementare socială şi de politică penală înregistrate la un moment dat, dispoziţiile sale fiind depăşite de realităţile social - economice, v. şi abrogare.

DESUETUDINE, perimare, învechire; o normă juridică se consideră căzută în desuetudine, atunci când, deşi formal ea este în vigoare, dată fiind schimbarea condiţiilor social-economice care au prezidat la apariţia sa, norma respectivă nu se mai aplică.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Desuetudine