Deţinere

deţinere - 1. privare de libertate în locuri anume amenajate a persoanelor arestate preventiv sau condamnate pentru săvârşirea de infracţiuni, v. şi loc de deţinere, detenţie. 2. posesie, deţinere (precară) a unor bunuri. ~ fără drept de arme - modalitate normativă de comitere a infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C. pen.). ~ de materii explozive ori radioactive - modalitate de săvârşire a infracţiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive sau radioactive (art. 280 C. pen.). ~ de documente ce constituie secrete de stat în scopul transmiterii unei puteri străine - modalitate normativă de săvârşire a infracţiunii de trădare prin transmitere de secrete (art. 157 C. pen.). ~ de documente ce constituie secrete de stat în afara îndatoririlor de serviciu - dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului constituie o modalitate de săvârşire a infracţiunii de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului (art. 169 C. pen.). ~ de instrumente sau materiale, cu scopul de a servi la falsificarea de valori - infracţiune prevăzută de art. 285 C. pen., care constă în fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor de valoare. ~ de monedă falsificată - infracţiune prevăzută de art. 288 C. pen. constând în deţinerea de monedă falsificată în vederea punerii în circulaţie. Fapta se pedepseşte mai aspru dacă ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar. ~ de materiale cu caracter obscen (în vederea răspândirii acestora) -modalitate de săvârşire a infracţiunii de răspândire de materiale obscene (art. 325 C. pen.). ~fără drept de substanţe stupefiante -modalitate de săvârşire a infracţiunilor de trafic de droguri (Legea nr. 143//2000).

deţinut - persoană aflată, pe baza unui mandat de arestare preventivă ori a unui mandat de executare a pedepsei, într-un loc de deţinere.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Deţinere