dol - atitudine psihică ce caracterizează infracţiunile intenţionate. Se poate caracteriza prin prevederea de către autor a rezultatului faptei pe care şi-a propus să o săvârşească şi urmărirea producerii acestuia (~ direct) sau numai acceptarea eventualităţii producerii rezultatului (~ eventual, indirect). ~ general (dolus generalis) sau intenţia simplă - autorul prevede rezultatul faptei a cărui producere o urmăreşte (scientia nocendi). ~ special (dolus specialis) sau intenţia calificată - autorul urmăreşte producerea unui anume rezultat. ~ determinat (dolus determinatus) - autorul tinde la realizarea unui scop anume prevăzut în lege ca element al infracţiunii. ~ indeterminat (dolus indeterminatus) - autorul are reprezentarea mai multor rezultate periculoase care s-ar putea produce, fie alternativ, fie eventual. ~ iniţial (dolus concomitens) -reprezentarea rezultatului a existat chiar în momentul când s-a efectuat activitatea fizică. ~supravenit (dolus superveniens) - reprezentarea rezultatului faptei pentru care este chemat să răspundă autorul s-a produs după ce acesta a început activitatea fizică de realizare a acestei infracţiuni ori se afla în cursul desfăşurării altei activităţi (cu caracter infracţional sau nu). ~ spontan (dolus repen-tinus, de impeto) - activitatea fizică a urmat imediat rezoluţiunii delictuoase. ~premeditat (dolus deliberatus, de propasito) - rezoluţia infracţională a precedat un timp activităţii fizice şi s-a concretizat în acte de pregătire, v. şi intenţie.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Dol
Dolul viciaza vointa autorului prin faptul ca o induce in eroare. Dolul nu este, deci, un viciu, decat in masura in care are drept rezultat sa determnine o eroare in vointa autorului actului.
Daca autorul cunoaste sau descopera dolul inainte inceierea actului, nu se mai poate spune ca a incheiat actul sub impulsul erorii provocate de dol si ca vointa sa a fost viciata.
Dolul este o simpla speta a erorii, deosebindu-se de eroarea propriuzisa numai prin cauza
Citește mai mult
care-l determina:-eroarea propriu-zisa este determinata printr-o circumstanta fortuita, pe cand
-dolul este opera unei vointe care provoaca eroarea prin mijloace viclene (C. Hamangiu, Drept Civil Roman)