duplicate, 1. exemplarele identice ale înscrisului cambial, purtând semnăturile originale ale tuturor persoanelor care au semnat cambia. Duplicatele trebuie să fie numerotate în textul titlului, iar pe fiecare exemplar să se scrie al câtelea este; în caz contrar, fiecare dintre acestea constituie o cambie distinctă. Orice posesor al cambiei poate cere, dacă în cuprinsul ei nu se precizează că a fost trasă într-un singur exemplar, eliberarea mai multor duplicate. în acest scop trebuie să se adreseze girantului său nemijlocit. Toate exemplarele sunt originale, iar plata făcută posesorului unuia dintre ele, în principiu, stinge datoria; 2. copie de pe un înscris notarial, a cărui eliberare se face la cererea părţii interesate, care a participat la acest act notarial, şi a succesorilor acesteia, de către notarul public la al cărui birou se află actul original. în acest scop, notarul public va cita părţile sau, după caz, pe succesorii acestora, în textul d. se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul înscrisului, cât şi al încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. în locul semnăturilor originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar. Dacă una din părţile care au participat la actul autentic sau vreun succesor al ei se opune la emiterea d., eliberarea acestuia se va putea face, fără citarea părţilor, pe baza hotărârii judecătoreşti date în acest sens. D. are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul. Competenţa eliberării d. de pe actele emise de notariatele de stat sau alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Duplicate
