Eroare
| Comentarii |
|
eroare - reprezentare greşită asupra unor împrejurări de fapt sau asupra unor dispoziţii legale. ~ de fapt - necunoaşterea sau cunoaşterea incompletă sau greşită a unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Fapta comisă în aceste împrejurări nu constituie infracţiune (art. 51 C. pen.). Nu va fi reţinută ca circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, eroarea de fapt înlătură caracterul penal al faptei, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei. ~ de drept - necunoaşterea sau cunoaşterea incompletă a unei reguli juridice. ~ cu privire la legea penală (eroare de drept penal) nu înlătură caracterul penal al faptei. In cazurile în care eroarea cu privire la legea penală este invincibilă, se acceptă că ea se transformă în eroare de fapt şi înlătură caracterul penal al faptei (art. 51 alin. ultim). ~ cu privire la legea extra-penală - este asimilată, în ceea ce priveşte efectele, cu eroarea de fapt.
eroare, reprezentare greşită, necorespunzătoare adevărului, datorită cunoaşterii incomplete sau greşite a realităţii. E. de fapt se referă la necunoaşterea sau cunoaşterea incompletă sau greşită a unei stări, situaţii sau împrejurări. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, cînd făptuitorul, în momentul săvîrşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări, de care depinde caracterul penal al faptei (art. 51, alin. 1, C.p.); de asemenea, nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care făptuitorul nu a cunoscut-o în momentul săvîrşirii infracţiunii (art. 51, alin. 2, C.p.). În cazul infracţiunilor săvirşite din culpă, e. de fapt înlătură caracterul penal al faptei, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei (art. 51, alin. 3, C.p.). E. de drept sa referă la necunoaşterea sau cunoaşterea incompletă a unei norme de drept. E. cu privire la legea penală (e. de drept penal) nu înlătură caracterul penal al faptei (art. 51, alin. ultim, C.p.). E. cu privire la legea extrapenală este asimilată, în ceea ce priveşte efectele, e. de fapt. Fapta prevăzută de legea penală săvîrşită din e. (e. de fapt sau e. asupra unei legi extra-penale) nu constituie infracţiune. Dacă existenţa e. se constată ia cursul urmăririi penale, procurorul, la cererea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune scoaterea de sub urmărire penală, iar în cursul judecăţii instanţa pronunţă achitarea (art. 11, pct. 1, lit. b şi art. 11, pct. 2, Ut. a, C.p.p.).
eroare de drept, (în materia dreptului penal) necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei norme juridice, care are efecte diferite faţă de normele asupra cărora se raportează (norme penale sau extrapenale).
eroare de fapt, (în materia dreptului penal) este o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, prin înlăturarea vinovăţiei, fiind definită ca „reprezentarea greşită din momentul săvârşirii faptului determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a acestuia, în momentul săvârşirii faptei”.
