evadare - infracţiune prevăzută de art. 269 C. pen., care constă în fapta unei persoane care, aflându-se în stare legală de reţinere sau deţinere, fuge de la locul de reţinere sau deţinere ori de sub paza la care se găseşte supusă. Fapta este mai gravă dacă este comisă prin folosire de violenţe, de arme sau de alte instrumente ori de către două sau mai multe persoane împreună. Pedeapsa pentru evadare se adaugă la pedeapsa care se execută, fără a se putea depăşi maximul general al închisorii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Evadare
