Ex tunc
| Comentarii |
|
ex tunc, expresie latină care se poate traduce prin: «de la început» sau «de atunci», fiind alcătuită din cuvintele latinești «ex» (“de", "de la”) și «tunc» (“atunci”).
Expresia este frecvent folosită în limbajul juridic pentru a arăta că o anumită prevedere legală sau contractuală are aplicabilitate și pentru trecut, nu numai în viitor, cu alte cuvinte, că prevederea respectivă retroactivează în timp (este retroactivă). Opusul lui "ex tunc" este "ex nunc".
Exemple de utilizare în context juridic:
*
În 1582, curțile ecleziastice, după concilierea din Trente, au avut dreptul de a anula o căsătorie ex tunc pentru motive întemeiate. Efectul anulării era că biserica considera că acea căsătorie nu avut loc niciodată și cuplul în cauză se putea recăsători din nou în fața unui preot, lucru pe care în mod normal nu l-ar fi putea face în urma unui divorț.
**
Cu privire la condiție ca modalitate a actului juridic, efectele acesteia se produc, în principiu, retroactiv (ex tunc). Mai exact, momentul de la care sau până la care se produc nu este acela al îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei, ci momentul încheierii actului juridic civil sub condiţie. În acest sens, art. 1407 alin. (1) C. civ. prevede: „condiţia îndeplinită este prezumată a produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voinţa părţilor, natura contractului ori dispoziţiile legale nu rezultă contrariul”.
***
"În cazul contractului de întreținere, contract sinalagmatic aleatoriu, prestațiile uneia dintre părți sunt succesive, respectiv ale debitorului, în timp ce transferul dreptului de la creditor la debitor se produce uno ictu (dintr-o dată), nu succesiv, iar în cazul neexecutării, contractul se desființează și bunul se redobândește cu efect retroactiv (ex tunc), astfel că este evident că sancțiunea ce intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor debitorului este rezoluțiunea contractului, cu efecte ex tunc (retroactive)." (Decizie, Tribunalul Dolj)
