Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3777/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3777/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1678/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1678/2015
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul L. O. împotriva sentinței civile nr. 3777/17.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele M. V., T. I., L. L., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar C. Arhivă al tribunalului a înaintat referat pt. constatarea perimării.
Instanța, invocă din oficiu excepția perimării cauzei și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ /19.06.2013, reclamantele L. L., M. V. și T. I. au chemat în judecată pe pârâtul L. O., solicitând instanței rezoluțiunea contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 889/08.06.2011 la BNP P. E., întrucât pârâtul nu și-a respectat obligațiile de întreținere prevăzute în contract.
În motivarea cererii, reclamatele au arătat, în esență, că potrivit dispozițiilor contractuale, promitentul-vânzător, se obliga să-i presteze întreținere viageră vânzătoarei L. L., constând în asigurarea tuturor celor necesare traiului zilnic, respectiv alimente, îmbrăcăminte, medicamente, îngrijiri medicale și, dacă este cazul, că-i prepare hrana și să o ajute la diferite treburi gospodărești, să suporte cheltuielile cu întreținerea și iluminatul locuinței, precum și cheltuielile de înmormântare și pomenile ce se fac potrivit obiceiului.
De asemenea, reclamantele au mai arătat că, de la data încheierii contractului și până în prezent, pârâtul L. O. nu și-a respectat obligațiile de întreținere prevăzute în contract, mai mult, reclamanta L. L. este cea care îi plătește și îi asigură întreținerea.
În drept, reclamantele și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 1020, 1021 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantele au depus la dosar următoarele înscrisuri: contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 889/08.06.2011 la BNP P. E., acte de stare civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 12.07.2013, a fost admisă in parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta L. L., în prezenta cauză, dispunându-se reducerea taxei judiciare de timbru in cuantum de 711 lei aferentă cererii de chemare in judecată având ca obiect rezoluțiune contract, la suma de 355,5 lei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27.09.2013, pârâtul L. O. a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâtul a susținut că, în urma contractului încheiat, reclamantele au primit prețul vânzării în cuantum de 150.000 lei (RON) și au acceptat condițiile înstrăinării definitive în contextul întreținerii reclamantei L. L., fiind relevant faptul că între părți nu există relații conflictuale sau de dușmănie.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că, în calitate de fiu, și-a vizitat permanent mama și a dus la bun sfârșit cererile sale privind diferite treburi gospodărești, însă reclamanta este o persoană care, deocamdată, se poate întreține singură și nu admite ajutorul din partea pârâtului, aceasta nedorind să locuiască împreună cu pârâtul, locuind într-un imobil situat în aceeași curte cu imobilele surorilor acestuia.
Totodată, pârâtul a invocat dispozițiile art. 1554 Cod civil, conform căruia efectele rezoluțiunii unui act constau în restituirea prestațiilor primite, considerând că reclamanta, prin desființarea contractului, își asumă dispozițiile acestui articol.
La termenul de judecată din data de 02.12.2013, instanța a luat act că reclamantele M. V. și T. I. renunță la judecarea cererii de chemare în judecată, iar în raport de dispozițiile art. 78 alin. 2 NCPC, având în vedere că numitele M. V. și T. I. sunt, alături de reclamanta L. L., semnatare ale contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, instanța a dispus introducerea în cauză a acestora, în calitate de pârâte având în vedere cererea formulată de reclamantă în acest sens.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, considerând, raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 Cod de Procedură civilă, că sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii P. A. și Dida M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr.3777/17.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta L. L., în contradictoriu cu pârâții M. V., T. I. și L. O..
S-a dispus rezoluțiunea contractului de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere (antecontract) autentificat sub nr. 889/08.06.2011 de către B.N.P. P. Egenia.
A fost obligat pârâtul L. O. la plata către reclamantă a sumei de 1155.5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul L. O. la restituirea către stat, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, a sumei de 355,5 lei reprezentând ajutor public judiciar sub forma reducerii de la plata taxei de timbru de care a beneficiat reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere (antecontract) autentificat sub nr. 889/08.06.2011 de către B.N.P. P. Egenia, reclamanta L. L. și pârâtele M. V. și T. I. au promis definitiv și irevocabil să vândă pârâtului L. O., cota indiviză de 26/32 din imobilul situat în C., Calea București, nr. 427B, jud. D., actual C., .. 303, jud. D. compus din casă de locuit cu suprafață construită de 164,69 mp și terenul intravilan în suprafață de 3150 mp, prețul la care s-a promis și s-a acceptat vânzarea fiind de 150.000 lei, pe care reclamanta L. L. și pârâtele M. V. și T. I. l-au primit în întregime de la pârâtul L. O., iar în plus pârâtul obligându-se să asigure reclamantei L. L. întreținere viageră începând cu data autentificării – 08.06.201 constând în toate cele necesare traiului zilnic până la deces, iar după deces să suporte cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare potrivit obiceiului locului
Mai mult, prin același contract, reclamanta L. L. și-a păstrat dreptul de uzufruct viager asupra încăperilor nr. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, transmiterea proprietății asupra cotei indivize de 26/32 având la perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică ce se va încheia până la data de 08.06.2016, iar predarea materială s-a realizat către pârâtul L. O. la data perfectării antecontractului (filele 7, 8).
Având în vedere condițiile speței, instanța a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziții Vechiului Codul Civil întrucât contractul de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere a fost încheiat la data de 08.06.2011, iar în ceea ce privește actul juridic este aplicabilă legea în vigoare la data încheierii acestuia atât în ceea ce privește condițiile de validitate cât și în ceea ce privește efectele actului juridic și executarea obligațiilor asumate de către părți.
Această regulă reiese cu certitudine atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 din Codul Civil cât și din dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011.
În speță, instanța a reținut ca intre reclamanta L. L. și pârâtele M. V. și T. I., pe de o parte și pârâtul L. O., de cealaltă parte a intervenit un antecontract de întreținere, prin care pârâtul L. O.( fiul reclamantei) promitea să asigure reclamantei L. L. întreținere viageră, iar reclamanta L. L. și pârâtele M. V. și T. I. au promis să-i transmită pârâtului dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 26/32 din imobilul situat în C., Calea București, nr. 427 B, jud. D., actual C., .. 303, jud. D. compus din casă de locuit cu suprafață construită de 164,69 mp și terenul intravilan în suprafață de 3150 mp.
Opinia instanței are la bază faptul că contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri în schimbul obligației pe care aceasta și-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieții, fiind, în același timp, și un contract aleatoriu, pentru că durata obligației debitorului de a presta întreținere este în funcție de moartea creditorului, „eveniment necert” în ce privește data survenirii lui (art. 1635 C.civ.), iar prin contractul intervenit între părți transmiterea dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 26/32 urmează a se realiza până la data de 08.06.2016, termen necesar pentru întocmirea documentației cadastrale, intabulare în cartea funciară, și rezolvarea problemelor cu terenul care este ocupat de alte persoane.
De asemenea, instanța arată că rezoluțiunea este sancțiunea ce intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu (dintr-o dată), constând în desființarea retroactivă a acestuia, astfel cum rezultă din art. 1020-1021 Cod civ.
În cazul contractului de întreținere, contract sinalagmatic aleatoriu, prestațiile uneia dintre părți sunt succesive, respectiv ale debitorului, în timp ce transferul dreptului de la creditor la debitor se produce uno ictu (dintr-o dată), nu succesiv, iar în cazul neexecutării, contractul se desființează și bunul se redobândește cu efect retroactiv (ex tunc), astfel că este evident că sancțiunea ce intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor debitorului este rezoluțiunea contractului, cu efecte ex tunc (retroactive).
Instanța a reținut de asemenea faptul că, în lipsa unor dispoziții legale speciale care să reglementeze rezoluțiunea contractului de întreținere, se aplică nomele de drept comun, respectiv art. 1020-1021 Cod civ.
Așadar, pentru a fi admisibilă rezoluțiunea, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Cu privire la condiția punerii în întârziere, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, termenele stipulate pentru executare având un caracter esențial.
În ceea ce privește condiția neexecutării, instanța pe baza probelor administrate în dosar, trebuie să stabilească dacă a avut loc o neexecutare a obligației de întreținere, și dacă aceasta este esențială în executarea contractului astfel încât să intervină sancțiunea rezoluțiunii contractului.
În speță, sarcina probei se împarte între reclamantă și pârâți, prima trebuind să dovedească existența obligației respective ( adică existența actului sau faptul juridic generator al acestei obligații), după care pârâții trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligații sau faptul că neexecutarea obligației nu le este imputabilă.
Analizând în acest context cererea dedusă judecății, instanța a constatat că reclamanta a făcut dovada existenței obligației în sarcina pârâtului L. O., obligația rezultând din contractul de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere(antecontract).
În ceea ce privește neexecutarea obligației de către pârâtul L. O., această stare de fapt este reținută de instanța din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, martora Dida M. a arătat că reclamanta este o persoană în vârstă, care până în toamna anului trecut s-a întreținut singură, iar de când s-a îmbolnăvit este ajutată de fiicele sale, care o ajută la treburile gospodărești, o duc la controale medicale și îi procură medicamentele și hrana, aspecte pe care martora le-a perceput în mod direct cu ocazia vizitelor pe care i le făcea reclamantei. A mai arătat martora că reclamanta primește pensie, iar cheltuielile privind întreținerea casei le suportă aceasta.
Totodată, instanța a mai reținut că în cuprinsul întâmpinării pârâtul L. O. a precizat că reclamanta este o persoană care se poate întreține singură și că nu dorește întreținere de la el, susținere ce este contrazisă de declarațiile martorilor audiați în cauză care au precizat că reclamanta este o persoană în vârstă care nu se poate întreține singură, martorul P. A. mai precizând că, cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o reclamantei aceasta i-a spus că are nevoie de o persoană care să aibă grijă de ea și de gospodărie( fila 70).
Mai mult, instanța a reținut că deși în cuprinsul întâmpinării pârâtul L. O. a precizat că reclamanta nu dorește întreținere de la el, fiind o persoană care se întreține singură, în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei acesta a susținut pe de o parte, că reclamanta refuză primirea de alimente și medicamente pe i le aduce, pentru ca apoi să susțină că i-a procurat reclamantei, alimente, produse agricole, haine, încălțăminte și a efectuat diverse activități în gospodărie.
De asemenea, instanța a mai reținut că, conținutul noțiunii de întreținere trebuie să fie cuprinzător, interpretat în sens larg, care include tot ceea ce este necesar traiului unei persoane, iar întreținerea este datorată și când creditorul obligației de întreținere are mijloace pentru a se întreține.
Ca atare, având în vedere probele administrate în cauză instanța a reținut că pârâtul L. O. nu a făcut dovada executării la zi a obligației de întreținere și nici a faptului că neexecutarea obligației îi este imputabilă reclamantei, motiv pentru care neexecutarea obligației față de beneficiar, îl îndreptățește pe acesta la a cere desființarea convenției.
Față de aceste considerente, instanța a admis cererea formulată de reclamanta L. L. și va dispune rezoluțiunea contractului de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere (antecontract) autentificat sub nr. 889/08.06.2011 de către B.N.P. P. Egenia.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit dispozițiilor art. 453 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, să plătească cheltuielile de judecata, aceasta obligație avându-si sorgintea în culpa procesuală, dovedită prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Fiind in culpa procesuala, pârâtul L. O. va fi obligat la plata către reclamantă, în baza art. 453 C.pr.civ., a sumei de 1155, 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 355,5 lei și onorariu avocat în cuantum de 800 lei (chitanța nr. 44/22.11.2013) și în temeiul art. 18 din OUG 51/2008 pârâtul L. O. a fst obligat la restituirea către stat, la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, a sumei de 355,5 lei reprezentând ajutor public judiciar sub forma reducerii de la plata taxei de timbru de care a beneficiat reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul L. O..
Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2014, instanța a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
Potrivit art. 416 alin. 1 C.proc.civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni și a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru constatarea perimării .
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare (25.11.2014), cauza rămânând în nelucrare mai mult de 6 luni, din culpa părții interesate (în speță apelantul reclamant) care nu a cerut, în cursul acestui termen, repunerea cauzei pe rol, aceasta fiind repusă pe rol la acest termen de judecată, cu referat înaintat de C. Arhivă, în vederea constatării perimării.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul disp. 480 alin. 1 teza finală raportat la art. 420 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul va admite excepția perimării apelului invocată, din oficiu, de către instanță și va constata perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de reclamantul L. O. împotriva sentinței civile nr. 3777/17.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele M. V., T. I., L. L.,
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehnored.F.M./2 ex.
Jud.fond.C.F.D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6142/2015. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
