exerciţiu financiar, perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale care, de regulă, coincide cu anul calendaristic, având o durată de 12 luni. E.f. poate fi diferit de anul calendaristic: i) pentru sucursalele cu sediul în România, care aparţin unei persoane juridice străine, cu excepţia instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de C.N.V.M., societăţilor de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, dacă e.f. diferă pentru societate; ii) pentru filialele consolidate ale societăţii-mamă, precum şi pentru filialele filialelor, cu excepţia instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de C.N.V.M., societăţilor de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, dacă e.f. diferă pentru societatea-mamă. E.f. al unităţilor/entităţilor nou-înfiinţate începe la data înfiinţării. E.f. al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii e.f. anterior şi se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un e.f., indiferent de durata sa. Situaţiile financiare anuale consolidate ale unei socie-tăţi-mamă se întocmesc pentru acelaşi e.f. aplicabil situaţiilor financiare anuale ale societăţii-mamă. Dacă e.f. al filialelor diferă de e.f. aplicabil societăţii-mamă, situaţiile financiare anuale consolidate pot fi întocmite la o altă dată pentru a ţine cont de exerciţiul financiar al majorităţii sau al celor mai importante dintre societăţile consolidate. E.f. pentru instituţiile publice este anul bugetar (art. 27 din Legea nr. 82/1991). V. situaţie financiară.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Exerciţiu financiar
