extraneu - denumire dată uneori, în doctrină, persoanei care participă prin comiterea unor acte de executare nemijlocită la săvârşirea unei infracţiuni ce presupune existenţa unui subiect activ calificat (de ex., pentru existenţa infracţiunii de delapidare trebuie ca autorul să aibă calitatea de gestionar) fără a avea însă acea calitate cerută de lege (de ex., o persoană sustrage împreună cu gestionarul depozitului bunuri din depozit). Se admite în doctrina penală că un extraneu poate participa la o infracţiune cu subiect calificat, însă, chiar dacă a săvârşit acte de executare, nu va fi tras la răspundere pentru coautorat (lipsindu-i calitatea cerută de lege), ci pentru complicitate la infracţiunea comisă de subiectul calificat sau pentru o infracţiune distinctă ce nu presupune cu necesitate calificarea specială a subiectului activ (ex. infracţiunea de furt prin raportare la aceea de delapidare).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Extraneu
