Extrădare
| Comentarii |
|
extrădare - actul bilateral, politic şi juridic de asistenţă juridică internaţională în materie penală prin care statul, pe al cărui teritoriu se află un infractor străin, predă pe acesta statului unde s-a săvârşit infracţiunea ori statului ale cărui interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al cărui cetăţean este, în vederea tragerii la răspundere penală ori a executării pedepsei la care a fost condamnat prin-tr-o hotărâre definitivă. Sub raportul finalităţii sale, extrădarea este un act de reciprocă asistenţă juridică internaţională şi se acordă numai pe bază de convenţie internaţională sau pe bază de reciprocitate şi, în lipsa acestora, în temeiul legii. Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune, la infractor, pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă, competenţă şi de ordin procedural stabilite de Legea nr. 296/2001, Legea privind extrădarea. Legea română nu îngăduie extrădarea cetăţenilor români, a apatrizilor domiciliaţi în România, a persoanelor care au obţinut drept de azil în România, a persoanelor străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele conferite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale, a persoanelor străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imu-nităţilor conferite prin convenţie internaţională. De asemenea, extrădarea oricărei alte persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.
EXTRĂDARE, act prin care un stat remite unui alt stat, la cererea acestuia, o persoană urmărită sau condamnată pentru a fi judecată sau pentru a-şi executa pedeapsa pe teritoriul statului care a cerut extrădarea.
