Faptă de comerţ obiectivă

faptă de comerţ obiectivă, act sau fapt juridic ori operaţiune economică cărora însăşi legea le stabileşte caracterul comercial; săvârşirea unei f. de c.o. de către orice persoană, chiar dacă nu are calitate de comerciant, atrage incidenţa legii comerciale. în principal, f. de c.o. sunt stabilite prin art. 3 C.com., care prevede că legea consideră ca fapte de comerţ: cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ (pct. 1); vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate, şi vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere (pct. 2); orice întreprinderi de furnituri (pct. 5); întreprinderile de spectacole publice (pct. 6); întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri (pct. 7); întreprinderile de construcţii (pct. 8); întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie (pct. 9); întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, când altul decât autorul sau artistul vinde (pct. 10); operaţiunile de bancă şi schimb (pct. 11); întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat (pct. 13); construcţiunea, cumpărarea, vânzarea şi revân-zarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas (pct. 15); asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii (pct. 17); asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaţiunei (pct. 18).; depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele (pct. 20).

F. de c.o. se subclasifică în 3 categorii: a) operaţiuni de interpunere în schimb sau circulaţie (respectiv: cumpărarea şi vânzarea comercială; operaţiunile de bancă şi schimb); b) întreprinderile — la rândul lor se subclasifică în: aa) întreprinderi de producţie (industriale), respectiv: întreprinderile de construcţii şi întreprinderile de manufactură; bb) întreprinderi de prestări servicii, respectiv întreprinderi de: furnituri; de spectacole publice; de comisioane, agenţii şi oficii de afaceri; de editură, imprimerie, librărie şi obiecte de artă; de asigurare; de depozit în docuri şi antrepozite; c) fapte de comerţ conexe (accesorii). V. faptă de comerţ; faptă de comerţ conexă (accesorie).

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Faptă de comerţ obiectivă