faptă săvârşită în public - faptă comisă într-un loc public (stradă, piaţă, parc public, gară, port etc.) sau în orice alt loc accesibil publicului (sală de spectacole, şcoală, muzeu, instituţie etc.) dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane, ori chiar într-un loc neaccesibil publicului, dar cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane; sau într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor cu caracter de familie sau, în fine, prin orice mijloace despre care făptuitorul şi-a dat seama că, folosindu-le, fapta lui va ajunge la cunoştinţa publicului (art. 152 C. pen.). v. şi loc public. Săvârşirea faptei în public constituie o cerinţă esenţială pentru existenţa a numeroase infracţiuni (de ex., propaganda în favoarea statului totalitar, calomnia). Pentru unele fapte comiterea lor în public atrage o creştere a nivelului concret de periculozitate socială (de ex., omorul).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Faptă săvârşită în public
