folosinţa în contractul de leasing, drept care se transmite în operaţiunile de leasing, de către o parte, denumită locator/finanţator, pentru o perioadă determinată de timp, privind folosinţa asupra unui bun, al cărui proprietar este, către cealaltă parte, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice (rată de leasing). La sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract (art. 1 din O.U.G. nr. 51/1997). V. leasing.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Folosinţa în contractul de leasing
