Franşiză
| Comentarii |
|
franşiză, partea din prejudiciu suportată de către asigurat, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare, pe care nu o despăgubeşte asigurătorul şi pentru care asiguratul rămâne propriul său asigurător. Dacă persoana păgubită este un terţ (situaţie întâlnită în general în cazul asigurării de răspundere civilă), terţul păgubit are dreptul la acoperirea integrală a prejudiciului suferit: asigurătorul va plăti suma stabilită cu titlu de despăgubiri, mai puţin f., aceasta din urmă fiind suportată de către asigurat. Existenţa f. în contractul de asigurare este facultativă. Pentru a fi operabilă, f. trebuie să fie stabilită în contractul de asigurare. în caz contrar, la producerea cazului asigurat, asigurătorul va trebui să plătească despăgubiri până la concurenţa pagubei sau a sumei asigurate, după caz. Deoarece legea nu reglementează limite minime sau maxime ale f., întinderea aceştia este stabilită de asigurător şi asigurat, prin contractul de asigurare. F. reprezintă un criteriu esenţial în procesul de stabilire a primei de asigurare; lipsa f. scumpeşte asigurarea, iar existenţa ei determină scăderea primei de asigurare. V. asigurare, primă de asigurare.
franşiza, este definită de prevederile Legii nr. 136/1995 ca fiind partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare (art. 1 pct. 9).
în legătură cu noţiunea de franşiză mai trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 2217 alin. (2) C. civ., care prevăd că în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză în privinţa căreia asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubire. Ambele texte de lege conduc la ideea că, în cazul franşizei, asigurarea nu este integrală, rămânând o parte în sarcina persoanei păgubite sau a asiguratului.
Considerăm că cel puţin exprimarea legiuitorului din art. 1 din Legea nr. 136/1995 necesită scurte lămuriri. Astfel, textul face vorbire de persoana păgubită care, de cele mai multe ori, este însuşi asiguratul, dar în concepţia legiuitorului din asigurări, persoana păgubită mai este şi terţul păgubit. Terţul păgubit este întâlnit mai ales în asigurarea de răspundere civilă. Exprimarea normei legale analizate este de natură
să genereze soluţia potrivit căreia, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, terţul păgubit ar suporta partea din pagubă corespunzătoare franşizei. Desigur că pentru situaţiile în care asiguratul este şi persoana păgubită norma îşi găseşte aplicare cu toate valenţele ei, însă la asigurările de răspundere civilă, potrivit legislaţiei din domeniul asigurărilor, precum şi a reglementărilor din dreptul comun, persoana păgubită are dreptul la acoperirea integrală a prejudiciului suferit.
Aceasta înseamnă că dacă persoana vinovată de producerea prejudiciului avea asigurare, dar cu franşiză, asigurătorul va acorda despăgubiri, mai puţin partea corespunzătoare franşizei. Mai exact, dacă franşiza este de exemplu de 20% din asigurare, asigurătorul despăgubeşte până la această limită. Dar aceasta nu înseamnă că terţul păgubit suportă el partea de prejudiciu până la concurenţa franşizei, în cazul nostru, ci pentru diferenţă se va întoarce împotriva asiguratului, adică a celui care a produs paguba. Franşiza operează în raporturile cu asigurătorul; în schimb, asiguratul, respectiv cel care a produs paguba, va trebui să o acopere în integralitate faţă de persoana păgubită.
Sub aspectul caracterului franşizei, observăm că aceasta este facultativă şi, aşa cum dispune art. 2217 alin. (2) C. civ., pentru a fi operabilă trebuie să fie stabilită în contractul de asigurare. în caz contrar, la producerea cazului asigurat, asigurătorul va trebui să despăgubească la valoarea integrală a pagubei sau a sumei asigurate, după caz.
Legea nu reglementează limite minime sau maxime ale franşizei, ceea ce înseamnă că această chestiune rămâne la înţelegerea părţilor contractului de asigurare. în practică, cuantumul franşizei se ridică până la 20% din suma asigurată sau din valoarea asigurării.
Franşiza îndeplineşte un rol important în procesul de stabilire a primei de asigurare, fiind un criteriu esenţial în această operaţiune. Lipsa franşizei scumpeşte asigurarea, iar existenţa ei determină scăderea primei de asigurare. Franşiza are şi un rol preventiv, deoarece creează în persoana asiguratului diligenţe sporite în activităţile sale, conştient fiind de faptul că, la producerea cazului asigurat, asigurătorul nu va despăgubi întreg prejudiciul şi astfel va trebui să suporte el contravaloarea franşizei.
Efectul principal al franşizei este deci acela că, la producerea riscului asigurat, asigurătorul nu acoperă întreaga pagubă, ci numai până la concurenţa franşizei. Dar, aşa cum arătam, în asigurările de răspundere civilă, franşiza nu absolvă persoana vinovată de producerea prejudiciului de obligaţia de plată integrală a despăgubirilor.
