Imperativ

imperativ - caracteristică a unei dispoziţii legale care presupune obligaţia organelor judiciare de a o aplica în toate cazurile. In contrapondere există şi norme juridice permisive care permit organelor judiciare să aleagă cazurile în care vor face aplicarea acelei dispoziţii, în funcţie de împrejurările concrete ale fiecărui caz în parte.

IMPERATIV, calificativ propriu normei juridice care stabileşte categoric cerinţa ca subiectul de drept să aibă numai o anumită conduită, expres prevăzută şi care constă, fie în îndeplinirea obligaţiei menţionate de către actul normativ, fie în abţinerea de la săvârşirea unor fapte prevăzute de actul normativ, fie în abţinerea de la săvârşirea unor fapte ce sunt interzise.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Imperativ