In dubio pro reo
| Comentarii |
|
in dubio pro reo, expresie latină utilizată în dreptul și procedura penală care înseamnă că îndoiala profită celui acuzat.
in dubio pro reo (expr. lat. „de îndoială profită infractorul”) - expresie folosită pentru a denumi regula potrivit căreia în caz de îndoială în legătură cu un anumit aspect al cauzei acea situaţie va fi interpretată în favoarea infractorului.
in dubio pro reo, expresie latină folosită pentru formularea regulii potrivit căreia în caz de îndoială se reţine soluţia, împrejurarea sau ipoteza cea mai favorabilă infractorului. În dreptul procesual penal român această regulă decurge din prezumţia de nevinovăţie. Această prezumţie nu poate fi anulată decât prin certitudinea asupra vinovăţiei, certitudine formată pe bază de probe neîndoielnice. Dacă in ciuda eforturilor depuse de organele judiciare de a spulbera îndoielile existente cu privire la împrejurările cauzei, nu s-a ajuns la certitudine, in dubio pro reo va împiedica tragerea la răspundere penală a învinuitului sau inculpatului. In dubio pro reo nu are nici o influenţă asupra modului de interpretare a normelor penale şi procesual penale, soluţie care se impune pe baza legii, neputând fi influenţată de interesul părţilor. Dacă o dispoziţie de lege este susceptibilă de interpretări diferite, organul judiciar va alege interpretarea pe care o consideră corectă, indiferent dacă aceasta este sau nu în favoarea inculpatului. Regula in dubio pro reo nu funcţionează nici în legătură cu punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti al căror înţeles ar fi echivoc. În acest caz elucidarea chestiunilor îndoielnice se face pe calea contestaţiei la executare (Art. 509 NCPP).
calitatea de infractor a fost dovedita? nu, pentru ca este "in dubio".
traducerea corecta: "de indoiala profita acuzatul"