Indemnizaţia de asigurare (despăgubire)

indemnizaţia de asigurare (despăgubire), suma de bani pe care asigurătorul, în temeiul contractului de asigurare, o achită asiguratului (beneficiarului), la survenirea cazului asigurat. Despăgubirea nu poate depăşi întinderea prejudiciului, a sumei asigurate sau a valorii bunului din momentul producerii cazului asigurat. în asigurările de răspundere civilă, dacă indemnizaţia de asigurare nu acoperă prejudiciul terţului păgubit, restul de pagubă va fi suportat de persoana vinovată de producerea cazului asigurat.

Cazuri generale de exonerare a asigurătorului de plata indemnizaţiei. Legea reglementează anumite situaţii speciale care îl exonerează pe asigurător de plata i. de a. Astfel, art. 20 din Legea nr. 136/1995 prevede că, în cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate. Aceleaşi reguli se aplică, dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către: i) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul; ii) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului. Situaţiile menţionate îndreptăţesc asigurătorul să refuze plata despăgubirilor numai dacă acestea sunt stipulate, în mod expres, în contractul de asigurare. V. asigurare; asigurat; asigurător; caz asigurat, plata indemnizaţiei de asigurare.

indemnizaţia de asigurare (despăgubirea), legislaţia din domeniul asigurărilor foloseşte noţiunea de indemnizaţie de asigurare, dar nu o defineşte. în literatura de specialitate, indemnizaţia de asigurare este definită ca fiind suma de bani pe care asigurătorul o achită asiguratului (beneficiarului) la survenirea cazului asigurat.

în asigurările de răspundere civilă, indemnizaţia de asigurare mai poartă denumirea de despăgubire şi are de obiect sume de bani.

Principiul care cârmuieşte plata indemnizaţiei de asigurare este acela că despăgubirea nu poate depăşi întinderea prejudiciului suferit de către asigurat sau, după caz, de către terţul păgubit. în cazul asigurărilor de răspundere civilă, pentru ipoteza în care indemnizaţia de asigurare nu acoperă prejudiciul terţului păgubit, atunci restul de pagubă va fi suportat de persoana vinovată de producerea cazului asigurat. Aceeaşi este soluţia şi când suntem în prezenţa supraasigurării, adică a acelei situaţii în care suma asigurată depăşeşete valoarea bunului asigurat din momentul încheierii contractului de asigurare. în cazul asigurărilor de persoane, indemnizaţia de asigurare se va plăti până la limita sumei asigurate.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Indemnizaţia de asigurare (despăgubire)