înfăţişare 1. Prezentare în faţa instanţei de judecată a persoanelor care, potrivit legii, au dreptul şi uneori obligaţia să fie de faţă la judecarea cauzei. Î. are loc, de regulă, în baza chemării de către instanţă a persoanei respective, prin citaţie. Cînd ascultarea ori prezenţa unei persoane este necesară, instanţa poate dispune aducerea ei pe baza unui mandat de aducere (art. 183, 184, C.p.p.). Î. unei persoane în faţa instanţei poate avea loc şi fără citarea acesteia, cînd legea prevede o asemenea posibilitate. 2. Termen de judecată. În acest înţeles este folosit termenul î. în art. 300, C.p.p., în care se arată că instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima î., regularitatea actului de sesizare.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Înfăţişare
