Însuşire
| Comentarii |
|
însuşire - acţiunea de luare în stăpânire proprie a unui bun mobil aparţinând altei persoane sau care se găseşte în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane. Este o modalitate normativă de săvârşire a unor infracţiuni (de ex., delapidare, abuz de încredere, însuşirea bunului găsit etc.). însuşirea, ca scop al acţiunii de luare pe nedrept a unor bunuri din posesia sau detenţia altei persoane, constituie o cerinţă esenţială în conţinutul constitutiv al unor infracţiuni (furt, tâlhărie, piraterie).
însuşirea unor bunuri - modalitate de săvârşire a infracţiunii de distrugere a unor obiective şi însuşire a unor bunuri, v. şi distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri.
însuşirea unor valori culturale - modalitate de săvârşire a infracţiunii de distrugere, jefuire sau însuşire a unor valori culturale, v. şi distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale.
însuşirea de arbori doborâţi de fenomene naturale sau tăiaţi ilegal - modalitate normativă de comitere a infracţiunii de furt de material lemnos, care constă în fapta unei persoane de a fura arbori doborâţi de fenomene naturale sau arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini anterior, de fenomene naturale sau au fost tăiaţi de către alte persoane, cu sau fără drept, dar numai dacă fapta a produs un prejudiciu de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă fapta s-a repetat de cel puţin două ori în interval de 2 ani (Legea nr. 26/1996 şi O.G. nr. 96/1998 privind ocrotirea fondului forestier) v. şi infracţiuni silvice.
