interdicţie bancară, regimul impus de o unitate bancară unui titular de cont prin care se interzice acestuia emiterea de cecuri pe o perioadă de un an, conform unor angajamente reciproce aplicabile plăţii cu cecuri, ca urmare a unor incidente de plăţi majore produse cu cec (art. 2 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001). în cazul în care o bancă refuză la plată un cec datorită ivirii unui incident de plată major, aceasta are obligaţia de a declara în aceeaşi zi persoana în cauză în i.b. şi de a-i comunica măsura luată. Totodată, va fi adusă la cunoştinţa emitentului interdicţia de a emite cecuri pe o perioadă de un an de zile, începând cu data înregistrării la CIP a incidentului de plată major şi obligaţia de a restitui toate formularele de cec aflate în posesia sa. Tot în aceeaşi zi, banca va notifica incidentul de plată la CIP printr-o cerere de înscriere a refuzului bancar care va cuprinde şi declaraţia de interdicţie bancară, iar CIP, la rândul ei, are obligaţia să transmită, în acelaşi termen, pe suport electronic, tuturor centralelor băncilor, o declaraţie prin care li se comunică acestora declararea persoanei respective în i.b. de a emite cecuri. Centralele băncilor care primesc înştiinţarea de i.b. în care se află o anumită persoană au obligaţia ca în aceeaşi zi bancară să distribuie această informaţie în propriul sistem bancar în scopul prevenirii producerii unor noi incidente de plăţi. V. incident de plată major; cerere de înscriere a refuzului bancar; nod de acces.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Interdicţie bancară
