Interes în asigurare
Comentarii |
|
interes în asigurare, interesul pe care asiguratul trebuie să îl aibă la încheierea oricărui contract de asigurare privind bunurile. Interesul trebuie să fie personal şi legitim. Art. 25 din Legea nr. 136/1995 impune ca asiguratul să aibă un interes cu privire la bunul asigurat, care rezultă, de regulă, din dorinţa prevenirii suportării unei pagube de către proprietarul sau utilizatorul bunului în cazul pieirii totale sau parţiale a acestuia. Lipsa interesului la încheierea contractului de asigurare atrage refuzul asigurătorului de a încheia contractul. înstrăinarea bunului pe durata contractului de asigurare duce la încetarea contractului (art. 30 din Legea nr. 136/1995), deoarece dispare interesul. V. asigurare; asigurat.
interesul în asigurare, potrivit dispoziţiilor art. Noul Cod Civil, asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. Deşi legiuitorul instituie obligaţia justificării unui interes în asigurare doar pentru asigurările de bunuri, este fără îndoială că asiguratul trebuie să prezinte interes în încheierea unei asigurări indiferent de categoria sau clasa de asigurări din care face parte.
în asigurările de bunuri, interesul este exprimat prin valoarea economică, patrimonială, care poate fi pierdută de subscriitor (asigurat) ca urmare a producerii riscului. în asigurările de răspundere civilă, interesul este dorinţa legitimă a unei persoane de a nu-şi vedea micşorat patrimoniul prin angajarea faţă de terţi a răspunderii sale în situaţia săvârşirii unei fapte cauzatoare de prejudicii. Interesul în asigurările de persoane constă fie în aşteptarea legitimă a unui beneficiu în cazul supravieţuirii (asigurarea de viaţă), fie în dorinţa legitimă de protecţie (a familiei) în cazul decesului, pensionării sau invalidităţii asiguratului (asigurarea de deces, de invaliditate etc.).
Interesul asigurării trebuie să existe pe întreaga perioadă a contractului de asigurare. Lipsa interesului în asigurare lasă fără cauză contractul de asigurare şi atrage încetarea acestuia.
în reglementarea Legii nr. 136/1995 (art. 30) se prevedea că dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul se reziliază. Acum, noul cod civil prevede în art. 2220 că, dacă nu s-a convenit altfel, înstrăinarea bunului asigurat nu determină încetarea contractului de asigurare, care va produce efecte între asigurător şi dobânditor. Rezultă că, în cazul înstrăinării, înstrăinătorul pierde interesul în asigurarea bunului pe care l-a transmis, iar contractul se derulează cu dobânditorul bunului.