Măsuri de siguranţă
| Comentarii |
|
măsuri de siguranţă - sancţiuni de drept penal cu caracter exclusiv preventiv care au ca scop înlăturarea unei stări care a generat comiterea unei infracţiuni şi preîntâmpinarea repetării săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Măsurile de siguranţă se iau numai faţă de persoane care au comis fapte prevăzute de legea penală şi chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă (cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi). Codul penal în vigoare prevede următoarele măsuri de siguranţă: obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie, interzicerea de a se afla în anumite localităţi, interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o anumită perioadă, expulzarea străinilor şi confiscarea specială. ~provizorii - măsuri de siguranţă luate în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau judecăţii. Pot avea caracter provizoriu următoarele măsuri: obligarea la tratament medical şi interzicerea medicală (art. 111 -118^1 C. pen.).
măsuri de siguranță - una dintre categoriile de sancţiuni din dreptul penal român o constituie măsurile de siguranţă. Sediul materiei se află în Titlul IV din Partea generală a Codului penal şi ele sunt menite să lărgească sfera de sancţiuni necesare prevenirii fenomenului infracţional.
La reglementarea acestor măsuri de siguranţă s-a pornit, printre altele, şi de la faptul că un factor generator de un potenţial infracţional sunt şi anumite stări de pericol din cauza cărora se săvârşesc fapte prevăzute de legea penală, ceea ce impune cu necesitate prevenirea lor. Prevenirea manifestării acestor stări de pericol nu se poate face prin sancţiuni, nefiind vorba întotdeauna de infracţiuni, iar sancţiunile nu ar fi eficiente în anumite cazuri. Aceste stări de pericol distincte de gravitatea faptei sunt anume prevăzute de legea penală şi privesc în genere persoana făptuitorului. Comiterea faptelor prevăzute de legea penală din cauza existenţei unei stări de pericol poate fi evitată prin aplicarea acestor măsuri de siguranţă, care reprezintă mijloace de constrângere cu caracter pur preventiv şi sunt incluse în categoria sancţiunilor de drept penal.
Măsurile de siguranţă pot dura atâta vreme cât durează starea de pericol, ceea ce le imprimă un caracter de sancţiuni nedeterminate ca durată şi revocabile în situaţia în care nu mai persistă starea de pericol generatoare de comitere de fapte prevăzute de legea penală.
in caz de pluralitate de infracţiuni, dacă măsurile de siguranţă sunt de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, ele se cumulează. Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranţă luate conform art. 112 Noul Cod Penal se cumulează.
Sunt reglementate la art. 107-112 NCP şi reprezintă un cadru complementar de mijloace de constrângere, cu caracter pur preventiv, destinate combaterii anumitor stări de pericol care au contribuit şi ar mai putea contribui la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală. Aceste stări de pericol se referă în general la persoana infractorului. în subsidiar, ele au rol coercitiv. Ele se iau atât faţă de minor, cât şi faţă de major, de îndată ce s-a constatat starea de pericol prevăzută de lege, indiferent dacă fapta este sau nu infracţiune.
Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată; se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
Măsurile de siguranţă nu se suspendă în cazul suspendării executării pedepsei, iar cauzele care înlătură răspunderea penală nu au efect asupra acestora.
Justificarea acestor sancţiuni de drept penal este dată de concluzia unanim acceptată că, pentru a asigura succesul luptei împotriva criminalităţii, trebuie să se recurgă şi la mijloace sau măsuri care să întregească opera de îndreptare şi reeducare a persoanelor care au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Aceste măsuri de siguranţă se alătură mijloacelor cu caracter represiv care sunt pedepsele, de maniera creării unor instrumente cu caracter preponderent preventiv, şi nu represiv, care să întregească modul de sancţionare a făptuitorului. Ele sunt menite deci să înlăture stările de pericol care ar putea să creeze condiţiile ca pe viitor să se săvârşească noi fapte prevăzute de legea penală. De fapt, ele se înscriu în contextul general de luptă împotriva criminalităţii şi, asemenea pedepselor, care au un caracter în principal de prevenţie şi apoi de constrângere, la fel acţionează şi ele cu dublu rol.
Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată. Fapta prevăzută de legea penală poate fi nejustificată, dar ea poate fi şi neimputabilă persoanei, astfel că incidenţa măsurilor de siguranţă nu implică întotdeauna şi incidenţa răspunderii penale, ci această incidenţă este determinată de existenţa stării de pericol relevate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
Felurile masurilor de siguranţa şi punerea lor în executare
Potrivit art. 108 C. pen., măsurile de siguranţă sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.
