Măsurile de protecţie specială a copilului
| Comentarii |
|
măsurile de protecţie specială a copilului, acestea sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă, supravegherea specializată. De aceste măsuri beneficiază:
a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul abuzat sau neglijat;
c) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare;
d) copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.
Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul
să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite, beneficiind de asistenţă juridică gratuită.
în cele ce urmează vom analiza fiecare măsură de protecţie specială.
Plasamentul.
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile legii, după caz, la:
a) o persoană sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii.
Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.
De menţionat faptul că plasamentul nu poate fi dispus într-un serviciu de tip rezidenţial dacă copilul nu a împlinit vârsta de 2 ani; excepţie de la această regulă o fac cazurile copiilor care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate (art. 60 din Legea nr. 272/2004).
La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
b) menţinerea fraţilor împreună;
c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.
Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, şi de către instanţa judecătorească, atunci când acest acord nu există. Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului. Comisia sau, după caz, instanţa care a stabilit plasamentul copilului poate stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia.
Plasamentul în regim de urgenţă.
Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare. Această măsură trebuie luată cu respectarea aceloraşi condiţii ca şi la plasamentul simplu, prevăzute de art. 58-60 din Legea nr. 272/2004, cu deosebirea că, pe toată durata plasamentului în regim urgenţă, se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate, respectiv sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate, respectiv sunt îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti.
Măsura plasamentului în regim de urgentă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ teritorială în care se găseşte copilul găsit sau abandonat de către mamă în unităţile sanitare ori copilul abuzat sau neglijat. Direcţia de asistenţă şi protecţie a copilului este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus măsura plasamentului în regim de urgenţă; instanţa va decide cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa.
Supravegherea specializată.
Măsura de supraveghere specializată se dispune, în condiţiile prevăzute de lege, faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal. Dacă există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecţia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească (art. 67 din Legea nr. 272/2004)
Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială.
Măsurile luate de comisia pentru protecţia copilului trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, care va sesiza comisia sau instanţa, în vederea modificării sau încetării măsurii luate. Dreptul la sesizare îl au şi părinţii sau reprezentantul legal al copilului, precum şi copilul.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii, de asemenea, întocmeşte trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit, iar dacă raportul constată necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală de asistenţă socială.
Cadru legal
Sediul materiei. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 272/ 2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului, prin art. 50-71 s-a creat un cadru legal nou în ceea ce priveşte protecţia specială a copilului, acesta reprezentând ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de lege până la dobândirea capacităţii de exerciţiu, iar dacă acesta îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă pe toată durata studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 25 de ani. în cazul în care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea de a reveni în propria familie, pentru a preveni riscul excluderii sociale, tânărul beneficiază, la cerere, de protecţie specială pe o perioadă de până la 2 ani, în scopul facilitării integrării sociale. în cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi o locuinţă, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, în mod succesiv, aceste prevederi nu se mai aplică.
Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie întocmit în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi se stabilesc numai cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, iar în cazul în care acesta refuză, măsurile se stabilesc numai de către instanţa judecătorească.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Măsurile de protecţie specială a copilului
