Exercitarea tutelei
| Comentarii |
|
exercitarea tutelei, potrivit art. 133 Noul Cod Civil, exercitarea tutelei se face numai în interesul minorului, atât cu privire la persoana, cât şi la bunurile acestuia.
Tutorele are întotdeauna îndatorirea de a se îngriji de minor, fiind obligat să asigure îngrijirea pentru sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi mentală, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului, potrivit cu aptitudinile lui.
în cazul soţilor tutori, aceştia răspund împreună pentru exercitarea atribuţiilor tutelei. Dispoziţiile noului cod civil privind autoritatea părintească sunt aplicabile corespunzător.
în cazul în care unul dintre soţii tutori introduce acţiune de divorţ,
Instanţa care judecă divorţul va sesiza din oficiu instanţa de tutelă pentru a dispune cu privire la exercitarea tutelei.
a) Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului. Măsurile cu privire la persoana minorului se iau de tutore cu avizul consiliului de familie, cu excepţia măsurilor cu caracter curent.
Domiciliul minorului este la tutore. Instanţa de tutelă poate autoriza ca minorul să aibă şi o reşedinţă diferită. Tutorele poate încuviinţa ca minorul să aibă reşedinţa determinată de educarea şi pregătirea sa profesională, fiind obligat să încunoştinţeze despre aceasta instanţa de tutelă.
Pentru minorul sub 14 ani, schimbarea felului învăţăturii şi pregătirii profesionale se poate face numai cu încuviinţarea instanţei de tutelă.
Pentru minorul de peste 14 ani, schimbarea felului învăţăturii hotărâtă de părinţi la data instituirii tutelei nu se poate face de instanţa de tutelă împotriva voinţei minorului.
b) Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului. în maximum 10 zile de la numirea tutorelui, se vor verifica la fata locului toate bunurile minorului, întocmindu-se un inventar în prezenţa tutorelui, a membrilor consiliului de familie şi a unui delegat al instanţei de tutelă, care va fi supus aprobării instanţei de tutelă.
În procesul-verbal de inventariere se vor consemna declaraţiile membrilor consiliului de familie şi a tutorelui dacă au creanţe sau datorii faţă de minor. Dacă aceştia nu fac declaraţii, deşi au fost somaţi să le declare, se prezumă că au renunţat la ele. Ele nu vor mai putea fi pretinse decât dacă plata s-ar face voluntar de minor, dar numai cu autorizarea instanţei de tutelă.
înaintea întocmirii inventarului, tutorele nu poate face în numele minorului decât acte de conservare şi de administrare ce nu suferă întârziere.
în conformitatea cu art. 142 Noul Cod Civil, tutorele este obligat să administreze cu bună-credinţă bunurile minorului. Nu sunt supuse administrării bunurile dobândite de minor cu titlu gratuit, decât dacă testatorul sau donatorul a stipulat altfel. Aceste bunuri vor fi administrate de curatorul numit de instanţa de tutelă ori de persoana desemnată prin actul de dispoziţie.
Tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până când acesta împlineşte vârsta de 14 ani.
Tutorele nu poate să facă, în numele minorului, donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia, cu excepţia unor daruri obişnuite mărunte.
Fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, tutorele nu poate:
- să facă acte de înstrăinare;
- să facă împărţeală;
- să facă ipotecare sau grevare cu sarcini reale a bunurilor minorului;
- să renunţe la drepturile patrimoniale ale minorului, nici să încheie valabil orice acte care depăşesc dreptul de administrare.
Încălcarea acestor interdictii se sancţionează cu nulitate relativă.
Acţiunea în anulare poate fi invocată de tutore, consiliul de familie sau oricare dintre membrii lui, precum şi de către procuror din oficiu sau la sesizarea instantei de tutelă.
Cu toate acestea, tutorele poate înstrăina fără autorizare bunurile supuse pieirii ori stricăciunii sau nefolositoare pentru minor.
