Obligațiile condamnaților în sistemul penitenciar
| Comentarii |
|
obligațiile condamnaților în sistemul penitenciar, de la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are pe timpul executării pedepsei privative de libertate. Prevăzute de lege şi detaliate în regulamentul de aplicare a acesteia, obligaţiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o parte, îndatorirea condamnaţilor de a li se supune din momentul luării la cunoştinţă, iar. pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului de deţinere de a pretinde condamnaţilor respectarea lor, asigurându-le. totodată, posibilitatea materială a exercitării drepturilor pe care le au.
Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate au următoarele obligaţii (art. 81 din Legea nr. 254/2013):
a) să se supună percheziţiei cu ocazia primirii în penitenciar, precum şi pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar:
b) să respecte regulile stabilite de administraţia penitenciarului pe perioada cât au permisiune de ieşire din penitenciar sau în cazul desfăşurării de activităţi, fără supraveghere, în exteriorul penitenciarului:
c) să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare:
d) să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă în camera de deţinere şi în alte spaţii comune, precum şi indicaţiile medicului:
e) să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca;
f) să respecte programul zilnic;
g) să respecte repartizarea pe camerele de deţinere;
h) să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact;
i) să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită;
j) să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă;
k) să declare, conform realităţii, nivelul de instruire şcolară sau pregătire profesională;
l) să respecte orice altă obligaţie care rezultă din lege, din regulamentul de aplicare a acesteia, din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din regulamentul de ordine interioară al penitenciarului.
Se impune a se face precizarea că persoanele condamnate răspund din punct de vedere civil, material, disciplinar sau penal, după caz. pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii.
Aceste obligaţii sunt valabile şi pentru minorii care sunt sancţionaţi cu măsurile educative privative de libertate.
Regimul de ordine şi disciplină
Abateri şi sancţiuni disciplinare
Legea nr. 254/2013 privind executare pedepselor privative de libertate cuprinde dispoziţii cu privire la ordinea şi disciplina în penitenciar. Sunt considerate încălcări ale disciplinei, abateri disciplinare următoarele (art. 100 din lege):
a) Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. a)-c) şi la art. 82 lit. a)*p) din lege. determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. a)-p), precum şi încălcarea altor obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri foarte grave în alte acte normative.
Obligaţiile şi interdicţiile a căror încălcare este calificată drept abatere disciplinară foarte gravă sunt următoarele:
- să se supună percheziţiei cu ocazia primirii în penitenciar, precum şi pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar [art. 81 lit. a)];
- să respecte regulile stabilite de administraţia penitenciarului pe perioada cât au permisiune de ieşire din penitenciar sau în cazul desfăşurării de activităţi, fără supraveghere. în exteriorul penitenciarului [art. 81 lit. b)];
- să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare [art. 81 lit. c)].
- exercitarea sau încercarea de exercitare de acte de violenţă asupra personalului, persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane condamnate, precum şi asupra oricăror altor persoane [art. 82 lit. a)];
- organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina şi siguranţa penitenciarului [art. 82 lit. b)];
- iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea pedepselor privative de libertate [art. 82 lit. c)J;
- introducerea în penitenciar, producerea, deţinerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanţe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripţie medicală, de natură să creeze tulburări de comportament [art. 82 lit. d)];
- sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare [art. 82 lit. e)j;
- instigarea altor persoane condamnate la săvârşirea de abateri disciplinare [art. 82 lit. f)l;
- stabilirea de relaţii cu persoane condamnate sau persoane din interiorul ori exteriorul penitenciarului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate [art. 82 lit. g)];
- sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparţinând penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activităţi în penitenciar sau se află în vizită, precum şi a bunurilor aparţinând altor persoane, inclusiv celor condamnate [art. 82 lit. h)];
- prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din penitenciar, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, precum şi nerespectarea orei de revenire în penitenciar [art. 82 lit. i)];
- introducerea în penitenciar, procurarea, confecţionarea, deţinerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori, în alte condiţii decât cele admise [art. 82 lit. j)];
- substituirea identităţii unei alte persoane [art. 82 lit. k)];
- împiedicarea, cu intenţie, a desfăşurării programelor şi activităţilor care se derulează în penitenciar [art. 82 lit. I)];
- oferirea sau darea de bani ori alte foloase personalului penitenciarului [art. 82 lit. m)];
- obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrângere, promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane condamnate, precum şi de la orice altă persoană [art. 82 lit. n)];
- comunicarea cu exteriorul penitenciarului, în alte condiţii şi prin alte metode decât cele stabilite prin reglementările în vigoare [art. 82 lit. o)];
- ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, a celorlalte persoane condamnate, precum şi a oricăror altor persoane [art. 82 lit. p)J.
b) Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. d)-f) şi la art. 82 lit. q)-ţ) din lege, determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. q)-ţ), precum şi încălcarea altor obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri grave în alte acte normative.
Obligaţiile şi interdicţiile a căror încălcare este calificată drept abatere disciplinară gravă sunt următoarele:
- să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă în camera de deţinere şi în alte spaţii comune, precum şi indicaţiile medicului [art. 81 lit. d)];
- să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca [art. 81 lit. e)];
- să respecte programul zilnic [art. 81 lit. f)];
- utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului [art. 82 lit. q)];
- tulburarea orarului zilnic sau a liniştii, inclusiv după ora stingerii până la deşteptare [art. 82 lit. r)J;
- exprimarea. în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul [art. 82 lit. s)];
- împiedicarea sau încercarea împiedicării aflării adevărului în cazul incidentelor petrecute în penitenciar [art. 82 lit. ş)];
- desfăşurarea de acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciarului sau altor persoane [art. 82 lit. t)];
- autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace [art. 82 lit. ţ)].
c) Constituie abateri disciplinare uşoare încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. g)-l) şi la art. 82 lit. u)-x) din lege, determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. u)-x), precum şi a celor prevăzute ca abateri uşoare în alte acte normative.
Obligaţiile şi interdicţiile a căror încălcare este calificată drept abatere disciplinară uşoară sunt următoarele:
- să respecte repartizarea pe camerele de deţinere [art. 81 lit. g)J;
- să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact [art. 81 lit. h)];
- să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită [art. 81 lit. i)];
- să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă [art. 81 lit. j)];
- să declare, conform realităţii, nivelul de instruire şcolară sau pregătire profesională [art. 81 lit. k)J;
- să respecte orice altă obligaţie care rezultă din lege. din regulamentul de aplicare a acesteia, din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din regulamentul de ordine interioară al penitenciarului [art. 81 lit. I)];
- practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase [art. 82 lit. u)];
- fumatul în alte locuri decât cele permise [art. 82 lit. v)J;
- orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe bază de rasă. naţionalitate. etnie, limbă, religie, gen. orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă. infecţie HIV/ SIDA. precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea. înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale [art. 82 lit. x)].
in locurile de deţinere, ordinea şi disciplina sunt stabilite şi menţinute riguros, în scopul asigurării securităţii colective şi individuale, precum şi a unei vieţi în comun bine organizate. Nu se poate adăuga vreo altă constrângere asupra oricărei persoane condamnate decât acelea care decurg din prevederile legale.
în situaţia în care se constată încălcarea uneia dintre obligaţiile pe care fiecare deţinut are datoria de a le respecta, urmează a se constata abaterea şi a se aplica una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 101 din Legea nr. 254/2013. care sunt următoarele:
a) avertismentul:
b) suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună:
c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
d) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiţionare, corespondenţă şi asistenţă medicală, pe o perioadă de cel mult două luni;
e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;
f) izolarea pentru maximum 10 zile.
Totuşi, este de menţionat faptul că aceste sancţiuni nu sunt de natură să limiteze exercitarea unor drepturi ale condamnatului aflat în penitenciar, cum sunt: dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, dreptul la vot, dreptul la corespondenţă, dreptul la asistenţă medicală, dreptul la hrană, ţinută, cazarmament şi condiţii minime de cazare, dreptul la plimbarea zilnică şi dreptul la odihnă.
Ultimele trei sancţiuni, prevăzute la lit. d)-f) (suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiţionare, corespondenţă şi asistenţă medicală, pe o perioadă de cel mult două luni. suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni, izolarea pentru maximum 10 zile) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.
Medicul aduce la cunoştinţă şi face recomandări preşedintelui comisiei de disciplină în situaţia existenţei oricărui motiv medical de împiedicare a aplicării şi executării sancţiunii izolării pentru maximum 10 zile. Personalul medical al penitenciarului vizitează, ori de câte ori este necesar, persoanele condamnate care execută această sancţiune disciplinară.
Sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sunt interzise. Pentru fiecare abatere disciplinară poate fi aplicată numai una dintre sancţiunile disciplinare enunţate mai sus. Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancţiuni disciplinare.
Bunurile interzise şi sumele de bani găsite asupra deţinuţilor, cu prilejul percheziţiilor, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se fac venit la bugetul de stat.
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor condamnate. în situaţia în care abaterea disciplinară îmbracă forma unei infracţiuni, personalul penitenciarului va sesiza obligatoriu organele de cercetare penală şi provizoriu va putea aplica o sancţiune disciplinară.
Procedura disciplinară
Potrivit art. 102 din Legea nr. 254/2013, prima etapă a procedurii disciplinare este constatarea abaterilor disciplinare. Abaterile disciplinare se constată, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, de către personalul administraţiei penitenciarului şi se consemnează într-un raport de incident. Acesta se depune la şeful secţiei unde este deţinută persoana condamnată, în termen de 24 de ore de la data constatării abaterii, iar pentru abaterile disciplinare constatate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, nu mai târziu de prima zi lucrătoare.
Dacă s-a constatat abaterea, şeful secţiei unde este deţinută persoana condamnată înaintează raportul de incident comisiei de disciplină. în termen de 24 de ore. Comisia de disciplină este formată din directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar. în calitate de preşedinte, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială şi un ofiţer desemnat de directorul penitenciarului. în calitate de membri. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului.
Directorul penitenciarului desemnează una sau mai multe persoane din cadrul personalului penitenciarului, altele decât supraveghetorii, să efectueze cercetarea prealabilă. Persoana sau persoanele desemnate aduc la cunoştinţa deţinutului motivul declanşării procedurii disciplinare şi faptul că acesta poate propune administrarea de probe. în cazul în care persoana condamnată nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, nu se poate exprima ori are deficienţe de comunicare, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la cunoştinţă a informaţiilor prevăzute la art. 61 alin. (1) din lege, prin intermediul unei persoane care poate comunica cu persoana condamnată. Aceste informaţii, care sunt puse la dispoziţie persoanelor condamnate în perioada de carantină şi observare după primirea în penitenciar, se referă la cunoaşterea prevederilor Codului penal şi ale Codului de procedură penală referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, ale Legii nr. 254/2013, ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia, ale ordinelor şi deciziilor emise în temeiul acestei legi, ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale H.G. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acesteia, ale O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului.
in termen de 10 zile de la sesizarea comisiei de disciplină, persoana desemnată prezintă acesteia rezultatele cercetării prealabile. Cercetarea prealabilă are ca scop lămurirea incidentului sub toate aspectele şi presupune audierea persoanei condamnate cercetate şi verificarea apărărilor acesteia.
în termen de 10 zile de la primirea rezultatelor cercetării prealabile, comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate şi a oricărei altei persoane care are cunoştinţă despre împrejurările în care a fost săvârşită fapta, aplică prin hotărâre scrisă una dintre sancţiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară. La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de natura şi modul de comitere a abaterii, de persoana şi starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare săvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârşirea abaterii şi în timpul procedurii disciplinare.
Hotărârea comisiei de disciplină se comunică persoanei condamnate de îndată, sub semnătură, de către secretarul comisiei de disciplină, cu menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare a acesteia. în cazul în care. în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni, informează directorul penitenciarului, în vederea sesizării organului de urmărire penală competent.
Hotărârea comisiei de disciplină poate fi atacată, în cazul în care nu reflectă obiectivitate şi legalitate. Astfel, legiuitorul a oferit instrumentul legal de a ataca această hotărâre prin reglementarea la art. 104 din Legea nr. 254/2013 a instituţiei plângerii de care poate uza persoana condamnată. Aceasta poate face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate. în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii. Plângerea formulată în condiţiile de mai sus suspendă executarea sancţiunilor disciplinare.
Cu ocazia soluţionării plângerii formulate, judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancţiunea disciplinară este obligat să asculte persoana condamnată, la locul de deţinere. în vederea soluţionării plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei altei persoane care desfăşoară activităţi în sistemul penitenciar. în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză. în condiţiile privind audierea prin videoconferinţă, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deţinere, care înaintează declaraţia luată.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, pronunţând una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea şi dispune anularea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz;
c) ia act de retragerea plângerii.
Judecătorul se pronunţă printr-o încheiere care se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia.
împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancţiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţiile suspendă executarea acesteia şi se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat încheierea, care le înaintează judecătoriei împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora. Contestaţiile se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
Contestaţia se judecă, în şedinţă publică, cu citarea şi audierea în mod obligatoriu a persoanei condamnate şi cu citarea administraţiei penitenciarului. Persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot depune memorii şi concluzii scrise. Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanţei, în acest caz fiind audiată. Asistenţa juridică nu este obligatorie. în cazul în care procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului participă la judecată, aceştia pun concluzii.
Instanţa se pronunţă, în şedinţă publică, prin sentinţă definitivă, care se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului.
Interdicţiile persoanelor private de libertate
Persoanelor condamnate le sunt interzise anumite fapte sau acte:
a) exercitarea sau încercarea de exercitare de acte de violenţă asupra personalului, persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane condamnate, precum şi asupra oricăror altor persoane;
b) organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina şi siguranţa penitenciarului;
c) iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea pedepselor privative de libertate;
d) introducerea în penitenciar, producerea, deţinerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanţe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripţie medicală, de natură să creeze tulburări de comportament;
e) sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare;
f) instigarea altor persoane condamnate la săvârşirea de abateri disciplinare;
g) stabilirea de relaţii cu persoane condamnate sau persoane din interiorul ori exteriorul penitenciarului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate:
h) sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparţinând penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activităţi în penitenciar sau se află în vizită, precum şi a bunurilor aparţinând altor persoane, inclusiv celor condamnate;
i) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din penitenciar, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, precum şi nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
j) introducerea în penitenciar, procurarea, confecţionarea, deţinerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme. materiale explozive, obiecte şi substanţe
care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori, în alte condiţii decât cele admise;
k) substituirea identităţii unei alte persoane;
l) împiedicarea, cu intenţie, a desfăşurării programelor şi activităţilor care se derulează în penitenciar;
m) oferirea sau darea de bani ori alte foloase personalului penitenciarului;
n) obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrângere, promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane condamnate, precum şi de la orice altă persoană;
o) comunicarea cu exteriorul penitenciarului, în alte condiţii şi prin alte metode decât cele stabilite prin reglementările în vigoare;
p) ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, a celorlalte persoane condamnate, precum şi a oricăror altor persoane:
q) utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;
r) tulburarea orarului zilnic sau a liniştii, inclusiv după ora stingerii până la deşteptare;
s) exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul;
ş) împiedicarea sau încercarea împiedicării aflării adevărului în cazul incidentelor petrecute în penitenciar;
t) desfăşurarea de acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciarului sau altor persoane;
ţ) autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace;
u) practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase;
v) fumatul în alte locuri decât cele permise;
x) orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasâ, infecţie HIV/SIDA, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale;
y) desfăşurarea oricăror altor acţiuni interzise prin lege.
