probă judiciară, proba care se constituie în cadrul judecăţii. Au acest caracter numai probele care se fac în faţa instanţei sau prin comisie rogatorie la cererea instanţei, de exemplu: cercetarea locală, depoziţiile martorilor, mărturisirea făcută cu ocazia luării interogatorului etc. Probele efectuate într-o instanţă penală păstrează caracterul de p.j. pentru instanţa civilă numai dacă sunt repetate în faţa acesteia [v. şi probă; probă extrajudiciară].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Probă judiciară
