Procedura adopţiei internaţionale

procedura adopţiei internaţionale, ansamblul actelor şi activităţilor desfăşurate în scopul încheierii adopţiei în regim internaţional. Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne. Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise Oficiului de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv; cererea este luată în evidenţă de Oficiu numai dacă autoritatea străină competentă atestă că: a) adoptatorul îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte, beneficiind de consilierea necesară în statul primitor; b) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani; c) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor. Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti competente de către Oficiul menţionat, însoţită de următoarele anexe: a) raportul autorităţii competente din statul primitor; b) certificatele de naştere şi de căsătorie, actele de identitate şi cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte; c) un raport medical întocmit pentru fiecare adoptator; d) acte din care să rezulte că există garanţia că adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască permanent în statul primitor. Instanţa se pronunţă numai după analizarea raportului direcţiei generale judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului, din care trebuie să rezulte că nu există alte solicitări similare din partea rudelor copilului până la gradul IV, cu domiciliul în România. Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, Oficiul eliberează - în termen de 3 zile de la data comunicării - un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga. Oficiul are obligaţia să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părintele sau părinţii adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente din statul de domiciliu al părinţilor adoptivi [v. şi adopţie]. 

procedura adopţiei internaţionale, adopţia are caracter internaţional în cazul în care copilul are reşedinţa obişnuită în România, iar adoptatorul are reşedinţa obişnuită în străinătate.

Cererile familiilor sau persoanelor cu reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat-parte la Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la 29 mai 1993 (ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, care doresc să adopte un copil din România, sunt transmise de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (A.N.P.D.C.A.) prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate. în cazul statelor care nu sunt părţi ale Convenţiei de la Haga, cererile se transmit la A.N.P.D.C.A. prin intermediul organizaţiilor acreditate de statul de primire. A.N.P.D.C.A. efectuează anumite verificări şi demersuri administrative, conform art. 56-62 din Legea nr. 273/2004, după care, această autoritate va înainta instanţei cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele prevăzute la art. 56-59 din Legea nr. 273/2004.

Şi în cazul adopţiei internaţionale, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a adopţiei aparţine tribunalului din raza teritorială de la domiciliul adoptatului.

În cazul adopţiei internaţionale în care adoptatul are reşedinţa obişnuită în străinătate, iar adoptatorul are reşedinţa obişnuită în România, cererea de adopţie a solicitanţilor se transmite autorităţilor străine competente, prin intermediul Oficiului competent din ţara adoptatului.

În calitate de petenţi vor figura adoptatorii, iar în calitate de intimaţi vor figura Direcţia de la domiciliul copilului care urmează a fi adoptat, precum şi A.N.P.D.C.A.

Atât în cazul adopţiei interne, cât şi în cazul adopţiei internaţionale, prin cererea de încuviinţare a adopţiei se va solicita ca instanţa să stabilească numele de familie al adoptatului, precum şi să dispună întocmirea de către

Serviciul de stare civilă competent a unui nou act de naştere pentru adoptat, în care adoptatorii vor figura ca părinţi fireşti ai acestuia.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Procedura adopţiei internaţionale