Procedura adopţiei interne
| Comentarii |
|
procedura adopţiei interne, ansamblul actelor şi activităţilor desfăşurate în scopul încheierii adopţiei interne. Derularea p.a.i. presupune evaluarea prealabilă a planului individual de protecţie a copilului, precum şi evaluarea garanţiilor sanitar-morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare, de către direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul. Instanţa judecătorească sesizată, găsind întrunite condiţiile prevăzute de lege, încuviinţează deschiderea p.a.i., pronunţând o hotărâre irevocabilă, care produce următoarele efecte:
a) drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice ori juridice se suspendă; b) drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate de către consiliul judeţean sau, după caz, de consiliul local al municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul. Dacă în termen de un an de la pronunţarea hotărârii, direcţia nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil şi nu a iniţiat procedura pre-
văzută de lege pentru realizarea adopţiei interne, efectele hotărârii judecătoreşti încetează de drept. Adopţia va putea fi încuviinţată de către instanţă numai după ce copilul a fost încredinţat - pe o perioadă de 90 de zile - unei persoane ori unei familii care doreşte să-l adopte (împrejurare de natură a dovedi bunele relaţii de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată). încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţei judecătoreşti, care se pronunţă asupra cererii formulate în acest sens de adoptator sau familia adoptatoare la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei; instanţa va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului. Toate cererile evocate sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului; cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti. Se judecă în primă instanţă după regulile procedurii necontencioase: a) cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne; b) cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi
c) cererile de încuviinţarea adopţiei; ele se soluţionează de complete specializate ale instanţelor judecătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, pe baza raportului de anchetă socială privind copilul prezentat de direcţia competentă. Hotărârile prin care se soluţionează cererile sus-menţio-nate nu sunt supuse apelului, iar exercitarea recursului suspendă executarea [v. şi adopţie].
procedura adopţiei interne, competenţa de soluţionare a cererilor de încheiere a adopţiei, adică de deschidere a procedurii adopţiei interne, de încredinţare provizorie în vederea adopţiei interne şi de încuviinţare a adopţiei interne (şi internaţionale) revine tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului, iar soluţionarea acestor cereri are loc în cadrul procedurii necontencioase judiciare, conform art. 527-537 C.proc.civ. şi art. 74 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004.
În cadrul procedurii de încheiere a adopţiei, nu trebuie parcurse în toate cazurile cele trei etape judiciare (deschiderea procedurii adopţiei, încuviinţarea provizorie în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei). Astfel:
a) în cazul adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu (art. 455 alin. (2) Noul Cod Civil], precum şi în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, cererea de încuviinţare în vederea adopţiei va fi formulată în mod direct de către potenţialul adoptator, nefiind necesară nici procedura deschiderii adopţiei interne şi nici încredinţarea în vederea adopţiei;
b) în cazul adopţiei copilului care se află în plasament la familia adoptatoare sau la unul dintre soţii adoptatori de cel puţin doi ani, este necesar ca anterior cererii de încuviinţare a adopţiei interne, să se fi deschis procedura adopţiei interne prin hotărâre judecătorească definitivă, fără a mai fi necesară încredinţarea în vederea adopţiei;
c) spre deosebire de situaţiile prezentate la lit. a) şi lit. b) de mai sus, în celelalte cazuri de adopţie (dreptul comun), trebuie parcurse toate cele 3 etape judiciare ale procedurii adopţiei.
Dreptul de a sesiza instanţa în cazurile prevăzute la lit. a) aparţine poten-ţialului/potenţialilor adoptatori, iar calitatea de intimaţi o vor avea adoptatul major (în cazul adopţiei unei persoane cu capacitate de exerciţiu deplină), respectiv părinţii fireşti ai adoptatului (în cazul adopţiei copilului de către soţul unuia dintre părinţii fireşti sau adoptatori).
în cazurile prevăzute la lit. b), sesizarea instanţei se poate face, fie de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (denumită în cele ce urmează Direcţia sau D.G.A.S.P.C.) de la domiciliul adoptatorilor, fie de către potenţialii adoptatori, iar calitatea de intimaţi o vor avea Direcţia de la domiciliul copilului, precum şi, dacă este cazul, Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei - în cazul copilului aflat în plasament la adoptatori sau sub tutela adoptatorului (dacă cererea de încuviinţare a adopţiei a fost făcută direct de către adoptatori) şi persoana/familia la care copilul se află în plasament/tutorele care doreşte să-l adopte pe minor, precum şi, dacă este cazul, Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei. în principiu, părinţii fireşti ai adoptatului nu vor figura ca intimaţi, deoarece aceştia şi-au dat consimţământul în faza de deschidere a adopţiei, însă instanţa le va putea solicita acestora din nou consimţământul.
în afară de cazurile menţionate mai sus la lit. a) şi b), procedura de drept comun a adopţiei menţionate mai sus, la lit. c), debutează în mod obişnuit cu cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne adresată instanţei de către Direcţia de la domiciliul minorului, iar calitatea de intimaţi o vor avea părinţii fireşti ai copilului sau tutorele.
Hotărârea judecătorească prin care instanţa admite cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne este definitivă şi produce efectele menţionate la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 273/2004.
în dreptul comun, procedura adopţiei interne implică şi o procedură administrativă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei, în care se identifică şi se selectează cea mai potrivită persoană/familie ca fiind aptă să adopte, stabilindu-se compatibilitatea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, iar procedura se finalizează cu întocmirea unui raport de potrivire şi propunere de sesizare a instanţei pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei. După întocmirea acestui raport de către Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, aceasta sesizează instanţa de judecată pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei, care va fi însoţită de lista
familiilor atestate care răspund în cea mai mare măsură nevoilor copilului [art. 39 alin. (2) din Legea nr. 273/2004].
Judecarea cererilor de încredinţare se face cu citarea Direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a Direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei ori familiei adoptatoare.
Etapa încredinţării în vederea adopţiei presupune ca instanţa sesizată să încredinţeze minorul pentru o perioadă de 90 de zile persoanei ori familiei care doreşte să-l adopte.
Această etapă nu este necesară în cazurile menţionate mai sus la lit. a) şi b), precum şi la adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani.
în perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, Direcţia de la domiciliul persoanei/familiei adoptatoare va întocmi rapoarte bilunare, iar la finele perioadei de încredinţare se întocmeşte un raport final referitor la evaluarea relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.
Ultima etapă a încheierii adopţiei este încuviinţarea acesteia. în afară de cazurile menţionate mai sus la lit. a), când cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, în toate celelalte cazuri, cererea de încuviinţare a adopţiei va fi introdusă fie de către adoptat sau familia adoptatoare, fie de către Direcţia de la domiciliul acestora şi va fi însoţită de actele menţionate la art. 48 alin. (2) din Legea nr. 273/2004.
Judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea Direcţiei de la domiciliul copilului şi a Direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei şi a persoanei/familiei adoptatoare, iar în cazul cererilor de încuviinţare a adopţiei menţionate mai sus la litera a), cu citarea adoptatului şi a adoptatorului, respectiv a adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului, în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptator.
Instanţa de judecată va admite cererea de încuviinţare a adopţiei dacă şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului, iar în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei. Direcţia din raza teritorială a domiciliului copilului va înştiinţa părinţii fireşti ai acestuia despre adopţie, precum şi autorităţile competente pentru eliberarea documentelor de identitate a adoptatului.
