Raport juridic penal
| Comentarii |
|
raport juridic penal - raport juridic de conflict (de contradicţie) izvorât din săvârşirea unei infracţiuni. Părţile acestui raport sunt subiectul (sau subiecţii) activ (persoana sau persoanele care au săvârşit în calitate de autori, instigatori sau complici, o infracţiune fapt consumat ori o tentativă), pe de o parte, şi subiectul pasiv general al infracţiunii, care este statul ca reprezentant al societăţii. Conţinutul raportului juridic penal îl constituie, pe de o parte dreptul şi îndatorirea statului de a populariza norma juridică în vederea conformării le prescripţiile ei, precum şi cel de a folosi acţiunea penală împotriva infractorului, de a-1 trage la răspundere penală, a-i aplica o pedeapsă, iar, pe de altă parte, obligaţia infractorului de a se supune prescripţiilor legii, şi în cadrul raportului de conformare, dar şi al celui de conflict.
Trasaturile specifice ale raportului juridic execuţional penal
Între raportul juridic execuţional penal şi raportul juridic penal există o strânsă legătură. Mai întâi se naşte raportul juridic penal de conflict, ca urmare a transformării lui din raportul juridic de conformare. La naşterea acestui raport juridic de conflict a stat săvârşirea unei infracţiuni.
Raportul juridic de conflict, privit ca mijloc de realizare a ordinii de drept penal, poartă denumirea de raport juridic de răspundere penală. O etapă în desfăşurarea acestuia este executarea sancţiunii de drept penal aplicate. Această durată. În cadrul raportului juridic penal, ia forma unui raport juridic special, şi anume a raportului juridic execuţional penal. Cu alte cuvinte, raportul juridic execuţional penal derivă din cel penal.
Din cele de mai sus rezultă că raportul juridic execuţional penal se referă la relaţii de executare a sancţiunilor de drept penal, care se deosebesc de relaţiile de tragere la răspundere penală care conduc la formarea raportului juridic penal.
Deşi pentru epuizarea raportului juridic execuţional penal se apelează la acte procesuale penale proprii (punerea în executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, a măsurilor educative, a pedepsei complementare etc.), reglementate prin norme juridice procesuale penale şi puse în executare de organe procesuale penale, cele două raporturi juridice nu se confundă, ele rămânând raporturi juridice distincte, dar aflate într-o strânsă interdependenţă.
