respingerea apelului sau a recursului, soluţie pronunţată de instanţa care soluţionează calea de atac, atunci când constată că cererea de apel sau recurs este nefondată sau viciată de nereguli procedurale: a) apelul sau recursul sunt respinse ca nefondate, când instanţa, examinând hotărârea atacată şi procedura urmată, stabileşte că acestea sunt corecte; b) apelul sau recursul vor fi respinse ca tardiv introduse sau inadmisibile (de exemplu, când au fost exercitate de o persoană care nu a fost parte în judecată la instanţa inferioară; când recursul a fost exercitat omisso medio); în procesul de divorţ, apelul sau recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea se respinge ca nesusţinut, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul etc.; apelul sau recursul făcut de cel care a intervenit în interesul uneia din părţi se respinge ca neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Respingerea apelului sau a recursului
