Revizuire
| Comentarii |
|
revizuire, cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, pe baza unor fapte, împrejurări sau probe descoperite după ce judecata a avut loc, se urmăreşte retractarea unei hotărâri judecătoreşti civile definitive sau irevocabile şi efectuarea unei noi judecăţi. Condiţiile generale cerute pentru exercitarea căii de atac a r. sunt următoarele: a) existenţa unei hotărâri judecătoreşti, definitive sau date de o instanţă de recurs prin care se evocă fondul, susceptibilă de r.; b) invocarea unui motiv de r. prevăzut de lege; c) existenţa unei părţi, care cere r., nemulţumită de hotărârea dată; d) respectarea termenului în care cererea poate fi introdusă, care, în majoritatea cazurilor, este de o lună; fac excepţie motivele de la pct. 9, pct. 8 şi pct. 6 - ipoteza persoanei dispărute sau incapabile -[v. motive de revizuire] - cazuri în care termenul este de 3 luni, de 15 zile şi respectiv de 6 luni. Introducerea cererii de r. nu are efect suspensiv asupra executării hotărârii atacate; instanţa poate însă să suspende executarea, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Procedura după care se soluţionează calea de atac a r. este următoarea: 1) legea nu impune vreo condiţie privitoare la cuprinsul cererii; ea va fi redactată conform principiilor generale, arătându-se numele părţilor, obiectul şi motivele; 2) ca orice cale de atac, r. poate fi cerută numai de partea care are interes, adică de partea lezată direct prin existenţa vreunuia din motivele prevăzute de lege; ea poate fi folosită şi de procuror; 3) cererea de r. se adresează instanţei a cărei hotărâre se urmăreşte a fi anulată, iar când r. se cere pentru contrarietate de hotărâri, la instanţa superioară în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice; 4) cererea de r. se judecă după regulile dreptului comun; întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată; în prima etapă, judecata va viza motivul sau motivele pentru care r. hotărârii a fost cerută, iar în a doua etapă, dacă cererea s-a dovedit a fi întemeiată, rejudecarea pricinii; 5) dacă cererea de r. este admisă, se va proceda la schimbarea, în tot sau numai în parte, a hotărârii a cărei r. s-a cerut; face excepţie cazul de r. pentru contrarietate de hotărâri, când se va dispune anularea ultimei hotărâri; 6) hotărârea dată este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită [v. şi termen de revizuire].
revizuire (în dreptul penal) - cale extraordinară de atac prin utilizarea căreia se urmăreşte înlăturarea erorilor judiciare intervenite în urma unei interpretări greşite a probelor administrate datorită necunoaşterii unor împrejurări de fapt descoperite ulterior (art. 393 şi urm. C. proc. pen.). Funcţia sa procesuală constă în înlesnirea descoperirii, adunarea şi deducerea în faţa justiţiei a unui material probator cu totul inedit sau cel puţin necunoscut instanţei, care să permită constatarea erorii judiciare şi înlăturarea ei. Revizuirea se diferenţiază de toate celelalte căi extraordinare de casare prin aceea că în cazul său temeiurile de înlăturare a hotărârii nu rezultă din dosarul cauzei, ci din elemente exterioare acestuia, pe care instanţele nu le-au avut în vedere în judecata anterioară. Cazurile de revizuire sunt: descoperirea de fapte sau împrejurări necunoscute instanţei la soluţionarea cauzei; un martor, expert sau interpret a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. Cererea de revizuire poate fi făcută de oricare dintre părţile din proces în limitele calităţii sale procesuale, precum şi de soţul sau rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia sau de procuror din oficiu. Cererea se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. In favoarea condamnatului, cererea de revizuire poate fi făcută oricând, chiar şi după executarea pedepsei sau după moartea condamnatului, iar în defavoarea acestuia sau a celui achitat ori a celui faţă de care s-a încetat procesul penal cererea se poate face numai în termen de un an, socotit de la data când diferitele temeiuri de revizuire au fost cunoscute. Dacă consideră necesare cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanţă, actele de cercetare urmând să se efectueze în termenul legal stabilit calculat de la introducerea cererii. După efectuarea cercetărilor procurorul înaintează materialul împreună cu concluziile sale instanţei competente. Aceasta, după ce ascultă concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, dispunând prin încheiere admiterea în principiu sau, prin sentinţă, respingerea acesteia. Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii, poate lua motivat oricare din măsurile preventive, poate dispune reunirea cauzelor în vederea rejudecării pentru situaţiile în care două hotărâri definitive nu se pot concilia. După admiterea în principiu a cererii de revizuire are loc rejudecarea cauzei potrivit procedurii de judecată în primă instanţă. Dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanţa anulează hotărârea, în măsura în care a fost admisă revizuirea, sau hotărârile ce nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărâre, dispunând totodată, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite şi a averii confiscate, precum şi a cheltuielilor judiciare făcute de cel în favoarea căruia i s-a admis cererea; iar pentru cei condamnaţi la pedeapsa închisorii la locul de muncă, restituirea cotei din remuneraţie ce le-a fost reţinută şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a duratei pedepsei executate. Dacă se constată că cererea de revizuire nu este întemeiată, instanţa o respinge. Sentinţele instanţei de revizuire sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului. în aceleaşi condiţii ca cele enunţate anterior se desfăşoară şi revizuirea hotărârii penale cu privire la latura civilă.
REVIZUIRE, 1. Cale extraordinară de atac aplicabilă atât în procesul civil, cât şi în cel penal, care constă, în esenţă, în atacarea unei hotărârii definitive care a fost justă în raport de materialele dosarului existente la data pronunţării hotărârii, dar ulterior s-au descoperit dovezi noi sau s-a constatat că dovezile care au funda-mentat-o au fost false, astfel că hotărârea, la acest moment, este greşită. 2. Modificarea unor norme juridice (tratate, coduri, contracte etc.) pentru a le pune în concordanţă cu noile schimbări socio-politice.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Revizuire
