scopul urmărit prin infracţiune - componentă a laturii subiective a infracţiunii, reprezentat de obiectivele urmărite de făptuitor prin fapta comisă. Uneori scopul urmărit prin infracţiune constituie o condiţie pentru existenţa infracţiunii (de ex., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi), alteori el constituie o circumstanţă agravantă (de ex., omorul comis din interes material). Scopul urumărit influenţează întotdeauna modul în care se face dozarea pedepsei de aplicat în concret pentru fapta comisă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Scopul urmărit prin infracţiune
