Stabilirea obligaţiilor fiscale
| Comentarii |
|
stabilirea obligaţiilor fiscale, obligaţiile fiscale se nasc exlege, la momentul faptului juridic generator, moment la care se constituie, de regulă, baza de impunere. Acestea însă sunt individualizate prin acte juridice cu efect declarativ. Procedura de stabilire a obligaţiilor fiscale constă în identificarea masei impozabile, determinarea volumului obligaţiei fiscale şi emiterea unui act juridic de constatare a creanţei, titlu de creanţă.
Sursa procedurii poate fi contribuabilul - prin declarare ori organul fiscal - din oficiu.
Titlul de creanţă fiscală are o serie de particularităţi. în primul rând, acesta este un act juridic cu efect declarativ; această particularitate permite stabilirea obligaţiilor fiscale şi din oficiu, cu efect retroactiv1'1 de la data constituirii raportului juridic de drept fiscal.
Titlul de creanţă este un act juridic unilateral. Acesta este emis de contribuabil ori de organul fiscal, fiind supus doar unei proceduri de comunicare către coparticipantul la raportul de drept fiscal. Apreciem că în materie fiscală, titlul de creanţă are efect declarativ, întrucât raportul juridic se iveşte la data faptului generator, şi nu la data înscrisului care constituie titlu de creanţă.
Titlul de creanţă produce efecte juridice imediate; cu toate acestea el este supus unor proceduri de modificare. Modificarea poate fi realizată atât de către debitor, cât şi de către creditor.
Titlul de creanţă este o condiţie prealabilă a oricărei proceduri de colectare ori de restituire, de unde caracterul său ad validitatem. în absenta unui titlu constatator, creanţa nu are caracter lichid, nefiind încă calculată şi individualizată.
