Codul de identificare fiscală (CIF)
| Comentarii |
|
codul de identificare fiscală, definiție - scopul înregistrării fiscale este obţinerea unui cod de identificare fiscală. În temeiul declaraţiei de înregistrare fiscală, fiecărui contribuabil i se emite un certificat de înregistrare fiscală prin care este individualizat codul de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este un atribut de identificare, fiind un drept subiectiv nepatrimonial.
Codul de identificare fiscală cunoaşte următoarele cinci forme, potrivit art. 72 C. proc. fisc. în funcţie de categoria juridică:
1. codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal pentru persoane fizice care obţin venituri din activităţi independente (mai puţin comercianţii);
2. numărul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal pentru persoane fizice fără cod numeric personal;
3. codul numeric personal atribuit la naştere pentru alte categorii de persoane fizice care deţin cod numeric personal;
4. codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal pentru persoane juridice care nu au calitatea de comerciant şi entităţile fără personalitate juridică;
5. codul unic de înregistrare atribuit în procedura de ONRC pentru comercianţi persoane fizice şi juridice.
Pentru plătitorii de TVA, codul de înregistrare fiscală va fi întotdeauna precedat de menţiunea RO. Spre exemplu, pentru un comerciant RO 13788632.
Codul de identificare fiscală, potrivit art. 73 C. proc. fisc., va fi înscris ca element de identificare pe orice facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise de contribuabil.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Codul de identificare fiscală (CIF)
