terţ, 1. orice persoană fizică sau juridică, alta decât părţile contractante. Faţă de terţi, contractul nu produce, în principiu, efecte dar, în condiţiile legii, uneori este opozabil. Astfel, succesorii universali, succesorii cu titlu universal sau cu titlu particular, precum şi creditorii chirogrofari ai părţilor, trebuie să ţină seama de prevederile contractului în măsura în care acestea subzistă la decesul sau la încetarea existenţei părţilor contractante 2. orice persoană fizică sau juridică, alta decât părţile, succesorii acestora şi creditorii lor chirogrofari 3. persoană care, în cadrul răspunderii civile delictuale, fară a face parte dintre cei pentru care acesta este chemat să răspundă (copii, prepuşi, etc.), a contribuit totuşi printr-o intervenţie proprie la producerea prejudiciului astfel încât poate fi obligată la repararea acestuia 4. Persoană care nu este parte în proces.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Terţ
