transcriere (transcripţie) înregistrare aferentă sistemului de publicitate personală a drepturilor reale imobiliare, întemeiat pe transcripţiuni şi inscripţiuni; se face în registrul de transcrieri şi constă în copierea integrală a actului translativ de proprietate. Sunt supuse transcrierii toate actele juridice prin care se strămută proprietatea unui imobil sau se constituie asupra lui un drept real ori se sting asemenea drepturi, cu excepţia următoarelor acte, care nu sunt supuse transcrierii: transmisiunile mortis causa - legale sau testamentare; actele de partaj voluntar; hotărârile judecătoreşti declarative (ca de ex. cele de împărţeală - cu excepţia cazului când adjudecarea imobilului supus partajului se face către o terţă persoană şi nu către un copărtaş); dobândirea prin uzucapiune etc. Transcrierea se face pe numele proprietarilor şi în ordinea prezentării actelor. Are ca efect opozabilitatea titlului translativ de proprietate transcris faţă de terţi. Cel care transcrie mai întâi actul său are un drept mai puternic decât acela care transcrie ulterior chiar dacă actul de dobândire ar fi fost încheiat mai în urmă. în cazul contractelor de donaţie, lipsa transcrierii poate fi invocată de către orice persoană interesată, chiar de către creditorii chirogrofari sau de către legatarii cu titlu particular. în prezent activitatea de transcripţie se face sub forma înscrierii documentelor de proprietate (inclusiv ipoteci, alte sarcini) în Cartea Funciară.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Transcriere (transcripţie)
