Termen de decădere
| Comentarii |
|
termen de decădere, intervalul de timp înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispoziţie legală imperativă, să-şi exercite acel drept (într-un anumit mod sau în anumite condiţii), sub sancţiunea stingerii dreptului respectiv. T.d. are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuşi; acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt şi este incompatibil cu instituţia repunerii în termen.
Clasificarea termenelor de decădere
Art. 2545 al. (1) din noul cod civil prevede că „prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale”, iar alin. (2) dispune că „neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a săvârşirii lor”.
Precizăm că prin acte unilaterale urmează a se înţelege nu numai acte juridice unilaterale, ci şi acte materiale.
Decăderea nu constituie o sancţiune propriu-zisă, deoarece ea poate opera şi în lipsa oricărei culpe.
După izvorul lor, termenele de decădere pot fi legale (instituite prin lege) sau convenţionale (stabilite prin voinţa părţilor).
în categoria termenelor de decădere legale, putem distinge între termene instituite prin dispoziţii legale care ocrotesc un interes general şi termene instituite prin dispoziţii legale care ocrotesc interese private.
De asemenea, mai putem deosebi între termenele de decădere de ordine publică (termenele instituite prin dispoziţii legale care ocrotesc un interes general) şi termenele de decădere de ordine privată (termenele instituite prin dispoziţii legale care ocrotesc interese private, precum şi termenele convenţionale). Potrivit art. 2549 alin. (2) noul Cod Civil, părţile nu pot să modifice (nici să micşoreze, nici să mărească) termenele de decădere de ordine publică. per a contrario, un termen de decădere de ordine privată poate fi modificat prin voinţa părţilor.
Domeniul de aplicare
Art. 2547 noul Cod Civil prevede că „dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie”. Pot fi distinse mai multe ipoteze:
Un prim exemplu este acela în care prin lege sau prin actul juridic al părţilor se instituie un termen şi, totodată, se prevede în mod expres că depăşirea termenului atrage decăderea. Pe scurt, putem vorbi de o decădere expresă.
Exemple de termene legale pentru a căror depăşire se prevede în mod expres decăderea:
- termenul de decădere de 3 ani aplicabil acţiunii în rectificare, întemeiate exclusiv pe dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 1 şi 2 noul Cod Civil, îndreptate împotriva terţului subdobânditor de bună-credinţă şi cu titlu oneros, care începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere în cartea funciară [art. 909 alin. (3) şi (4) noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 1 an aplicabil acţiunii în rectificare, întemeiate exclusiv pe dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 1 şi 2 noul Cod Civil, îndreptate împotriva terţului subdobânditor de bună-credinţă şi cu titlu oneros, care, în ipoteza comunicării celui îndreptăţit a încheierii prin care s-a ordonat înscrierea, începe să curgă de la data comunicării acesteia [art. 909 alin. (3) şi (4) noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 5 ani aplicabil acţiunii în rectificare îndreptate împotriva terţului subdobânditor cu titlu gratuit (prin donaţie sau legat cu titlu particular), care începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului real dobândit [art. 909 alin. (2) şi
(4) noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 3 ani aplicabil acţiunii în revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la posesorul de bună-credinţă, care începe să curgă de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului [art. 937 alin. (1) noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului proprietarului de a pretinde restituirea bunului găsit sau preţul obţinut din valorificarea acestuia, care începe să curgă de la data predării bunului către organele de poliţie din localitatea în care a fost găsit [art. 945 alin. (1) noul Cod Civil şi art. 942 alin. (2) teza a ll-a noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 1 an, aplicabil acţiunii prin care succesibilul solicită declararea nedemnităţii, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii sau, în ipoteza pronunţării hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru faptele prevăzute la art. 959 alin. (1) lit. a) noul Cod Civil ulterior deschiderii succesiunii, de la data rămânerii definitive a hotărârii [art. 959 alin. (2) şi (3) noul Cod Civil]; în cazul în care condamnarea ar fi împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, termenul începe să curgă de la data apariţiei cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii [art. 959 alin. (4) noul Cod Civil]; pentru ipoteza cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 959 alin. (1) lit. b) şi c) noul Cod Civil, termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii [art. 959 alin. (5) noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului de a cere anularea contractului, care începe să curgă de la data notificării prin care partea interesată îi solicită celui îndreptăţit să invoce nulitatea relativă, fie să confirme actul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare [art. 1263 alin. (6) noul Cod Civil];
- termenul „rezonabil”, care începe să curgă de la data descoperirii viciilor ascunse, înăuntrul căruia cumpărătorul trebuie să le aducă la cunoştinţa vânzătorului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului de vânzare; în ipoteza în care viciul apare în mod gradual, termenul începe să curgă din ziua în care cumpărătorul îşi dă seama de gravitatea şi întinderea viciului; în cazul în care cumpărătorul este profesionist, iar bunul vândut este mobil corporal, termenul de decădere este de două zile lucrătoare [art. 1709 alin. (1)-(2) noul Cod Civil];
- termenul de garanţie înăuntrul căruia cumpărătorul trebuie să comunice defecţiunea, sub sancţiunea decăderii din dreptul de garanţie pentru buna funcţionare a bunului vândut; dacă această comunicare nu a putut fi făcută în termenul de garanţie, din motive obiective, cumpărătorul are obligaţia să comunice defecţiunea într-un termen rezonabil de la data expirării termenului de garanţie [art. 1718 alin. (1) noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 1 an, care începe să curgă de la data încheierii contractului de vânzare, aplicabil acţiunii vânzătorului pentru suplimentul de preţ şi acţiunii cumpărătorului pentru reducerea preţului sau pentru rezoluţiunea contractului; în ipoteza în care părţile au fixat o dată pentru măsurarea imobilului, termenul de decădere de un an curge de la acea dată (art. 1744 noul Cod Civil);
- termenul de o lună, care începe să curgă de la data notificării, înăuntrul căruia vânzătorul trebuie să consemneze preţul primit şi cheltuielile efectuate de cumpărător pentru încheierea contractului de vânzare şi realizarea formalităţilor de publicitate, la dispoziţia cumpărătorului sau, după caz, a terţului subdobânditor, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita opţiunea de răscumpărare [art. 1760 alin. (3) noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 15 zile aplicabil acţiunii asociatului prin care se contestă o hotărâre luată cu majoritatea asociaţilor, care începe să curgă fie de la data la care a fost luată, dacă asociatul a fost prezent, fie de la momentul comunicării hotărârii, dacă acesta a fost lipsă; în ipoteza în care hotărârea luată nu i-a fost comunicată, termenul curge de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de aceasta, însă cel mai târziu de la trecerea unui an de la luarea hotărârii (art. 1912 noul Cod Civil);
- termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului de a cere anularea societăţii care începe să curgă de la data punerii în întârziere a persoanei îndreptăţite să invoce nulitatea pentru vicierea consimţământului sau incapacitatea unui asociat fie pentru a se face regularizarea, fie pentru a exercita acţiunea în anulare [art. 1934 alin. (1) noul Cod Civil];
- termenul de 5 zile sau, după caz, de 6 ore, în ipoteza bunurilor perisabile ori a animalelor vii, care începe să curgă din momentul primirii acestora, înăuntrul căruia cel îndreptăţit poate aduce la cunoştinţa transportatorului pieirea, alterarea sau deteriorarea bunului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a solicita daune-interese [art. 1994 alin. (2) noul Cod Civil];
- termenul de 24 de ore, care începe să curgă de la data când clientul a cunoscut prejudiciul suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuşi ori care au fost aduse pentru el în hotel, înăuntrul căruia clientul trebuie să înştiinţeze administraţia hotelului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a solicita repararea prejudiciului [art. 2134 alin. (1) lit. a) noul Cod Civil];
- termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului la acţiunea în repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuşi ori care au fost aduse pentru el în hotel, care începe să curgă la data producerii acestuia [art. 2134 alin. (1) lit. b) noul Cod Civil].
A doua ipoteză este aceea în care prin lege sau prin actul juridic al părţilor se instituie un termen, fără a se preciza dacă depăşirea acestuia atrage decăderea sau prescripţia extinctivă. Dacă rezultă neîndoielnic că împlinirea termenului atrage pierderea dreptului subiectiv neexercitat înăuntrul termenului respectiv sau împiedicarea efectuării unui act unilateral, atunci va fi vorba de decădere. într-un asemenea caz, se poate vorbi de o decădere tacită (implicită).
în acest sens, apreciem că termenul care nu priveşte exercitarea dreptului la acţiune (exercitarea unei acţiuni în justiţie) nu poate fi calificat niciodată ca termen de prescripţie extinctivă, ci ca termen de decădere (desigur afară de cazul când ar fi un termen ca modalitate a actului juridic).
Spre exemplu, trebuie calificate ca termene de decădere:
- termenul de 1 an aplicabil dreptului de opţiune succesorală, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii [art. 1103 alin. (1) noul Cod Civilj;
- termenul de 10 zile aplicabil dreptului de preempţiune în cazul vânzării de bunuri mobile sau de 30 de zile în cazul vânzării de bunuri imobile, termen care începe să curgă de la data comunicării către preemptor a notificării cuprinsului contractului încheiat cu terţul [art. 1732 alin. (4) noul Cod Civil];
- termenul de 2 zile de la data la care roiul de albine a trecut pe terenul altuia, în care proprietarul roiului trebuie să îl urmărească, respectiv termenul de 2 zile de la data la care proprietarul roiului a încetat urmărirea [art. 576 alin. (3) noul Cod Civil].
Dacă, însă, un termen a fost instituit prin lege sau prin voinţa părţilor pentru exercitarea dreptului la acţiune (exercitarea unei acţiuni în justiţie) sau în legătură cu aceasta şi nu s-a prevăzut că nerespectarea lui atrage pierderea dreptului subiectiv sau împiedicarea efectuării unui act unilateral, atunci trebuie calificat ca termen de prescripţie extinctivă.
Cât priveşte termenele de decădere convenţionale, subliniem că acestea nu pot contraveni dispoziţiilor legale care ocrotesc un interes general.
De asemenea, mai reţinem că prin voinţa părţilor nu s-ar putea stabili un termen de decădere care ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului subiectiv sau săvârşirea actului de către partea interesată, clauza prin care s-ar institui un astfel de termen fiind, potrivit art. 2546 noul Cod Civil, lovită de nulitate absolută.
în sfârşit, considerăm că din art. 2515 noul Cod Civil se mai poate trage concluzia că părţile nu pot să transforme un termen de prescripţie în termen de decădere.
Regim juridic
Art. 2548 alin. (1) noul Cod Civil prevede regula că termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Chiar acelaşi articol stabileşte, însă, două excepţii, prima vizând amânarea începutului termenului ori suspendarea, iar cealaltă întreruperea.
Astfel, forţa majoră existentă la data la care ar fi trebuit să înceapă curgerea termenului de decădere amână începutul termenului până la data încetării forţei majore. Forţa majoră care apare în timpul curgerii termenului de decădere are ca efect suspendarea acestuia, termenul reluându-şi cursul de la data încetării forţei majore. Dacă, însă, după reluarea cursului, ar rămâne mai puţin de 5 zile din termenul de decădere, atunci acesta se împlineşte după 5 zile de la data când suspendarea a încetat.
Dacă realizarea dreptului subiectiv presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul de decădere este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în mod corespunzător.
Aceste două excepţii au vocaţia să se aplice oricărui termen de decădere.
Pentru anumite termene de decădere pot exista şi alte excepţii.
Astfel, potrivit art. 1103 alin. (3) noul Cod Civil, termenului de exercitare a dreptului de opţiune succesorală i se aplică dispoziţiile legale referitoare la suspendarea prescripţiei extinctive (art. 2532 şi urm. noul Cod Civil) şi la repunerea în termenul de prescripţie extinctivă (art. 2522 noul Cod Civil). De asemenea, art. 1718 alin. (1) noul Cod Civil se referă la depăşirea termenului de garanţie de către cumpărător din motive obiective.
Momentul împlinirii termenului de decădere se determină prin aplicarea regulilor prevăzute de art. 2551-art. 2556 noul Cod Civil
întrucât am menţionat aceste reguli atunci când ne-am referit la împlinirea prescripţiei extinctive, vom da doar câteva exemple. Astfel, presupunând că termenul a început să curgă luni, 31 octombrie 2011, ora 10 şi că nu există împrejurări care, pe temeiul unor dispoziţii exprese, să suspende ori să întrerupă cursul termenului sau chiar să constituie motive de repunere în termen: un termen de decădere de 6 ore s-a împlinit luni, 31 octombrie 2011, ora 18 (art. 2555 noul Cod Civil); un termen de decădere de 7 zile s-a împlinit marţi 8 noiembrie 2011 (art. 2553 noul Cod Civil); un termen de decădere de o săptămână s-a împlinit luni, 7 noiembrie 2011 [art. 2552 alin. (1) noul Cod Civil]; un termen de decădere de o lună s-a împlinit miercuri, 30 noiembrie 2011 [art. 2552 alin. (1) şi (2) noul Cod Civil]; un termen de decădere de un an se va împlini miercuri, 31 octombrie 2012.
Efectele decăderii
Efectul decăderii constă în pierderea dreptului subiectiv neexercitat în termen sau, după caz, în împiedicarea efectuării actului unilateral după împlinirea termenului.
Dacă este cazul, partea interesată poate opune decăderea numai la judecata în primă instanţă, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate [art. 2550 alin. (1) noul Cod Civil].
Art. 2550 alin. (2) noul Cod Civil prevede că instanţa este obligată să invoce şi să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau nu îl pune în discuţie, cu excepţia cazului când acesta priveşte un drept de care părţile pot dispune în mod liber. Considerăm că această dispoziţie legală vizează numai termenele de decădere instituite prin dispoziţii legale care ocrotesc un interes general, deci termenele de decădere de ordine publică.
De altfel, potrivit art. 2549 alin. (1) noul Cod Civil, dacă termenul de decădere a fost stabilit de către părţi sau instituit printr-o dispoziţie legală care ocroteşte un interes privat, cel în favoarea căruia a fost stipulat ori instituit poate să renunţe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Pentru ipoteza în care renunţarea la un asemenea termen intervine înainte de împlinirea acestuia, de la data renunţării începe să curgă un nou termen de decădere.
în schimb, art. 2549 alin. (2) noul Cod Civil nu permite părţilor să renunţe, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică.
