termen de perimare, perioadă de timp, prevăzută de lege, la împlinirea căreia o pricină civilă lăsată în nelucrare este declarată perimată. T.p. este de un an în materie civilă şi de şase luni în materie comercială şi în materia executării silite. T.p. începe să curgă de la data ultimului act de procedură, întocmit de instanţă, respectiv de unul din participanţii la activitatea de executare silită. Constituie momente de la care t.p. începe să curgă: termenul de judecată la care s-a dispus, prin încheiere, suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor; data la care s-a aplicat sechestrul asupra bunurilor debitorului etc. T.p. se calculează pe zile pline: ziua când începe şi ziua când se sfârşeşte se includ în calcul. Drept urmare, în măsura în care n-a operat o suspendare sau o întrerupere, tp. se împlineşte - după caz, un an sau şase luni - în ziua corespunzătoare celei din care a început să curgă. întrucât constatarea perimării se face cu citarea părţilor, nimic nu se opune ca acestea, în cadrul şedinţei de judecată, să discute în contradictoriu orice aspect care priveşte faptul dacă t.p. şi-a atins sau nu destinaţia sa juridică procesuală: de timp util pentru partea interesată de a scoate cauza din starea de nelucrare prin repunerea ei pe rol şi sancţiune pentru neglijenţa de a nu face acest lucru în timpul ce i-a fost prescris de lege [v. şi perimare; efectele perimării; perimarea executării silite]
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Termen de perimare
